Statul își fură singur căciula sau mai bine spus plimbă banii dintr-un buzunar în altul, astfel încât, la final, aceștia să ajungă în portofelele celor care trebuie. Este o politică practicată de foarte mult timp, arătând foarte clar că „reformele” despre care diverșii actori politici ai momentului au vorbit și vorbesc sunt doar praf în ochii celor care muncesc și plătesc taxe și impozite.
Prefectura Capitalei, o instituție pe care am putea-o regăsi foarte simplu în actualul sediu al Primăriei București, a trebuit să închiriere de la RA-APPS o clădire în care să-și desfășoare activitatea. Totul s-a întâmplat în perioada în care prefect era celebrul Toni Greblă.
Contractul de chirie semnat de acesta cu RA-APPS prevede, conform informațiilor oferite de Andrei Nistor, actualul prefect al Capitalei, plata unei chirii lunare de 25.000 de lei. La această sumă se adaugă și costurile utilităților.
Surpriză! Atunci când RA-APPS a emis facturile lunare către Prefectura Capitalei suma de 25.000 de lei plus utilități a crescut brusc la 140.000 de lei și chiar la 160.000 de lei. Și e greu de crezut că Prefectura consumă pentru utilități mai bine de 100.000 de lei lunar, iar dacă se întâmplă acest lucru ar trebui văzut clar despre ce cheltuieli este vorba.
Facturile uriașe emise de RA-APPS i-au speriat și pe reprezentanții Guvernului, astfel că a fost trimis la sediul Prefecturii București Corpul de Control al Ministerului de Interne (MAI), care face verificări asupra contractului cu regia statului.
Informația a fost făcută publică chiar de către prefectul Capitalei, care a și explicat motivele pentru care s-a ajuns la această verificare.
„A fost trimis Corpul de Control al MAI la Prefectura Bucureşti pentru verificări asupra contractului de chirie. Mă bucur că s-a întâmplat, sper să ne susţină în demersurile noastre de a rezolva problema spaţiului în care îşi desfăşoară activitatea Prefectura”, a transmis Andrei Nistor.
El a reamintit faptul că, în 1994, a fost stabilit prin lege că sediul Prefecturii este în actualul sediu al Primăriei Municipiului Bucureşti, cu titlu gratuit.
„Când au început lucrările de consolidare la PMB, Prefectura a fost mutată la Piaţa Presei Libere. Când PMB a revenit în sediul actual, surpriză, noua compartimentare nu mai permitea şi relocarea Prefecturii. În 2022, fostul prefect Greblă decide semnarea unui contract cu RA-APPS pentru închirierea spaţiului din Batiştei 13 (fosta Ambasadă a SUA). Decizie justificată, având în vedere condiţiile fostului spaţiu. Justificarea însă se cam opreşte aici”, a precizat prefectul Capitalei.
Nistor a punctat că a fost semnat contractul pe 25.000 de lei lunar, plus utilităţi, cu toate că legea spune clar că Primăria trebuie să pună un spaţiu de 3.500 mp la dispoziţia Prefecturii, lucru confirmat şi într-un control ulterior al Curţii de Conturi.
„ Buuun… acum începe distracţia. Prima factură primită de la RA-APPS – 140.000 de lei! Greşeală? Mai multe luni facturate? Nu! Toate facturile următoare, lunare, au avut valori similare. Apoi a crescut la 160.000 de lei. Iar din vara acestui an, la 220.000 de lei pe lună. A fost printre primele probleme pe care le-am găsit aici, situaţie semnalată inclusiv de fostul prefect, căruia îi mulţumesc că nu a semnat ultimul act adiţional, cel cu 220.000 de lei pe lună”, a continuat prefectul Capitalei.
Andrei Nistor a mai susținut că s-au căutat soluţii: „Deci, pot doar să mă bucur de acest control, în urma căruia sper să găsim tot sprijinul pentru a rezolva această problemă şi pentru a nu mai muta banii dintr-un buzunar în altul. Asta, în timp ce noi nu putem digitaliza Prefectura pentru că nu avem buget. Ştiţi cât costă? Jumătate de lună de chirie”.
Faptul că RA-APPS (Regia Autonomă „Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat”) a ajuns să facă legea folosindu-se de bunuri care aparțin de drept românilor în interesul unui grup dezvoltat în jurul acestei entități nu reprezintă o noutate. RA-APPS s-a transformat de foarte mult timp într-un „stat în stat”, fiind una dintre instituțiile care „încarcă” periodic diferite instituții ale statului cu cheltuieli uriașe aferente unor servicii pe care, dacă statul le-ar achiziționa de pe piața liberă, le-ar lua la sume cu mult mai mici.
