O descoperire arheologică extraordinară făcută în districtul Develi din Kayseri a scos la iveală gravuri rupestre vechi de 8.000 de ani.
Gravurile oferă o nouă perspectivă asupra modului în care societățile anatoliene timpurii au exprimat gândirea simbolică cu mult înainte de ascensiunea hitiților sau de sosirea influenței culturale asiriene.
O descoperire mai veche decât hitiții
Arheologii din Anatolia Centrală au descoperit o fereastră remarcabilă către trecutul îndepărtat al umanității – gravuri rupestre estimate a avea o vechime de aproximativ 8.000 de ani au fost identificate în districtul Develi din Kayseri, Turcia, scrie publicația Arkeonews.
Descoperirea, care așteaptă în prezent înregistrarea oficială, este considerată una dintre cele mai importante descoperiri preistorice din regiune din ultimii ani.
Gravurile – denumite științific petroglife – au fost găsite sculptate în rocile vulcanice întunecate, împrăștiate pe poalele dealurilor de la sud de Muntele Erciyes, unul dintre cele mai importante repere vulcanice ale Anatoliei.
CITEȘTE ȘI: Lecția simplității. Chiliile rupestre de la Mănăstirea Turnu. GALERIE FOTO
Analizele timpurii datează aceste sculpturi în perioada neolitică târzie sau calcolitică timpurie (circa 6000 î.Hr.), cu mult înainte de ascensiunea Imperiului Hitit și a coloniilor comerciale asiriene care aveau să definească mai târziu epoca bronzului din regiune.
„Aceste suprafețe de piatră se numără printre cele mai vechi pânze ale imaginației umane. Fiecare incizie – fie că înfățișează animale, oameni sau forme abstracte – reflectă o conștiință simbolică ce datează cu milenii înainte de scris.”, au transmis arheologii implicați în documentare.
O fereastră către credința și identitatea preistorică
Poziționarea sitului în apropierea unor surse antice de apă și a unor rute de migrație sugerează că acesta ar fi putut servi drept zonă de adunare sau ritual pentru comunitățile timpurii de agricultori și păstori. Cercetătorii cred că gravurile erau mai mult decât o simplă decorațiune – probabil că reprezentau expresii timpurii ale credinței, identității sau conexiunii sociale.
Figurile de oameni și animale, precum și motivele geometrice, oferă o privire asupra modului în care comunitățile preistorice își vedeau lumea și locul în cadrul acesteia. Astfel de reprezentări pot simboliza ritualuri de vânătoare, adunări comunitare sau narațiuni mitologice timpurii.
Exemple comparabile de artă rupestră preistorică există în sud-estul și estul Anatoliei – cum ar fi stelele Hakkari sau sculpturile de pe platoul vulcanic Niğde – dar descoperirile din Anatolia Centrală rămân extrem de rare.
Prin urmare, descoperirea de la Develi elimină o lacună importantă în arhiva arheologică, luminând modul în care tradițiile simbolice și spirituale s-au răspândit în Anatolia în timpul tranziției către viața sedentară.
Înregistrarea oficială și analiza științifică în curs de desfășurare
În urma descoperirii, Direcția Provincială de Cultură și Turism Kayseri, împreună cu Direcția Muzeului Kayseri, au inițiat procesul oficial de înregistrare pentru a asigura protecția sitului. Odată înregistrată, se așteaptă ca zona să fie declarată zonă de conservare arheologică, deschizând calea pentru săpături sistematice și analize științifice detaliate.
Studiile viitoare vor include cartografiere fotogrammetrică, analiză microscopică a uzurii și modelare 3D pentru a determina vârsta, urmele uneltelor și secvențele de sculptură ale gravurilor. Aceste studii ar putea arunca o nouă lumină asupra uneltelor, tehnicilor și chiar proceselor cognitive ale artizanilor neolitici.
Experții subliniază că descoperirea aceasta ar putea remodela înțelegerea comportamentului simbolic timpuriu din Anatolia Centrală. „Aceasta este o dovadă clară că expresia simbolică organizată a existat aici cu mii de ani înainte de civilizația hitită. Sugerează că Anatolia Centrală nu a fost doar un leagăn al agriculturii, ci și un leagăn al gândirii.”, a remarcat un cercetător.
Kayseri: O răscruce de civilizații
Descoperirea adaugă încă un aspect al identității istorice profunde a orașului Kayseri. Situat la intersecția unor rute comerciale antice, Kayseri (antica Mazaka și mai târziu Caesarea) a fost locuit continuu timp de mii de ani.
În perioada coloniilor comerciale asiriene (circa 2000 î.Hr.), Kayseri – în special situl din apropiere Kültepe-Kanesh – a servit drept important centru comercial unde negustorii mesopotamieni au înființat puncte comerciale. Secole mai târziu, hitiții au inclus regiunea în vastul lor imperiu, lăsând în urmă tăblițe cuneiforme și arhitectură monumentală.
Petroglifele Develi recent descoperite, însă, împing povestea regiunii Kayseri mult mai adânc – într-o perioadă în care scrierea nu exista încă și când credința, arta și comunicarea au fost sculptate pentru prima dată în piatră.
Un nou capitol în moștenirea preistorică a Anatoliei
Arheologii cred că arta rupestră de la Develi va ajuta la reconstituirea puzzle-ului mai amplu al așezărilor umane și al dezvoltării simbolice în Anatolia. Gravurile nu numai că evidențiază creativitatea comunităților anatoliene timpurii, dar subliniază și rolul lor în povestea globală a conștiinței umane.
Pe măsură ce studiile avansează, situl ar putea deveni un parc arheologic în aer liber, permițând vizitatorilor să fie martori la cele mai vechi urme de gândire simbolică gravate pe pietrele Anatoliei Centrale.
„Petroglifele de la Develi ne amintesc că, cu mult înainte de temple și imperii, existau povești sculptate în piatră – povești care conectau oamenii la natură, unii la alții și la ceva mai mare decât ei înșiși”, au concluzionat cercetătorii.
Autor: Corina Gheorghe
Foto: Arkeonews/ IHA
