Dorința cea mai mare a Adelinei, o fetiță de doar 14 ani care de mai bine de un an trăia cu ajutorul unei pompe mecanice ce îi ținea inima bolnavă în funcțiune, este aceea de a merge la mare. Nu cere nimic spectaculos, doar să vadă valurile și să simtă briza mării. Iar visul său este mai aproape ca oricând de realizare, având în vedere că a primit o inimă nouă. Salvarea a venit de la un alt copil de doar 15 ani, din Iași. Părinții acestuia, în cea mai neagră zi a lor, au avut tăria de a oferi speranță și au spus da, acceptând donarea de organe.
La finalul săptămânii trecute, echipa profesorului Horațiu Suciu, de la Institutul de Boli Cardiovasculare si Transplant din Târgu Mureş, a realizat un nou transplant de cord. Al treilea într-o perioadă de doar șase zile.
Intervenția a fost una complicată, „cea mai grea dintre cele specifice transplantului de cord”, după cum mărturisește medicul Horațiu Suciu, dar, la final, inima a început să bată, s-a adaptat perfect, iar pacienta a putut respira singură.
„Vineri dimineață se arăta un final de săptămână obișnuit. Urma să merg la Cluj, să prezidez lucrările unei secțiuni științifice din cadrul unui congres de chirurgie cardiovasculară. Mă gândeam că, în sfârșit, va fi o zi mai liniștită. Că o să pot respira puțin, între două lumi care cer totul de la tine: medicina și responsabilitatea. Dar a sunat telefonul. Eram la București când am aflat că există o inimă. O inimă reală. Pentru o fetiță de 14 ani din Teleorman care trăia, de mai bine de un an, cu o pompă mecanică ce-i ținea în viață inima bolnavă. Și totul s-a schimbat. Am știut imediat că nu voi mai ajunge la Cluj. Că trebuie să ne pregătim. Că e nevoie de toată concentrarea, de toată priceperea, de toată inima noastră — pentru a salva o altă inimă. Pentru că în astfel de momente, nu decizi tu ce urmează. Decide viața. Și tu o asculți.”, povestește profesorul Horațiu Suciu.
Echipa care a intrat în sală a avut de realizat o operație foarte grea, complexă, complicată, dar la final totul a fost bine, iar micuța pacientă este se recuperează acum, fiind conștientă. „Fetița respiră singură. Vorbește. Mănâncă. Și, într-un mod pe care nici acum nu-l înțeleg pe deplin, tot în acea după amiază am reușit să ajung și la Cluj, să îmi onorez și partea științifică. Dumnezeu le-a așezat pe toate.
Dar ce m-a lăsat fără cuvinte a fost altceva.
Această inimă a venit de la un copil de 15 ani din Iași. Și de la niște părinți care, în cea mai neagră zi a lor, au avut tăria să spună da. Să lase ceva din fiul lor să trăiască mai departe.
Ce poate fi mai dureros? Şi ce poate fi mai nobil?
Trei transplanturi în șase zile. Trei vieți salvate. Trei familii care trăiesc din nou.
Iar noi, ca echipă, am dat totul. Și am primit în schimb ceva ce nu se învață în niciun manual: sens.
Privesc, din biroul meu, spre noul Institut al Inimii care prinde contur la Târgu Mureș și știu că acolo trebuie să continuăm. Cu aceleași mâini. Cu aceleași suflete. Dar cu mai mult sprijin. Cu spațiul și dotările pe care le merităm. Pe care le merită acești copii, acești oameni care ne încredințează viața lor.
Adelina vrea să meargă la mare. Acum poate.
Și pentru mine, asta e tot ce contează.”, transmite profesorul Suciu.
Autor: Ștefania Enache
Foto: Arhiva Ordinea Zilei/ Horațiu Suciu
