Presa internațională anunță o nouă tranzacție majoră în Sănătate, cu impact în dezvoltarea tratamentelor oncologice. Compania farmaceutică americană Eli Lilly cumpără firma de biotehnologie Kelonia Therapeutics. Tranzacția este estimată în jurul valorii de șapte șapte miliarde de dolari. Prin această preluare, Eli Lilly obține acces la terapii experimentale împotriva cancerului, în încercarea de a-şi consolida portofoliul oncologic.
Tranzacţia include o plată iniţială de 3,25 miliarde de dolari, la care se adaugă plăţi suplimentare condiţionate de atingerea unor obiective de dezvoltare şi performanţă, şi ar urma să fie finalizată în a doua jumătate a anului 2026.
Achiziţia face parte din strategia Eli Lilly de a-şi extinde aria de dezvoltare în domenii precum oncologia, bolile inflamatorii intestinale, afecţiunile oculare şi terapiile de editare genetică, reducând astfel dependenţa de segmentul medicamentelor pentru slăbit, unde competiţia este în creştere.
În prezent, compania farmaceutică are în portofoliul său oncologic tratamente precum Jaypirca pentru cancerul de sânge şi Verzenio pentru cancerul de sân, iar această tranzacţie ar urma să îi întărească poziţia într-o piaţă în plină expansiune.
Infustria farma axată pe medicamentele oncologice este într-o continuă extindere, estimările din piață indicând faptul că cheltuielile globale pentru acest tip de tratamente ar putea ajunge la 409 miliarde de dolari până în 2028, faţă de aproximativ 223 miliarde de dolari în 2023.
Kelonia Therapeutics dezvoltă terapii genetice de tip CAR-T „in vivo”, o abordare inovatoare care modifică celulele imunitare direct în organismul pacientului pentru a identifica şi distruge celulele canceroase, spre deosebire de metodele tradiţionale care implică procesarea celulelor în laborator.
Unul dintre principalele sale produse candidate, KLN-1010, se află în fază incipientă de studiu pentru tratamentul mielomului multiplu, o formă de cancer al măduvei osoase. Experții din domeniul medical apreciază că tehnologia CAR-T „in vivo” ar putea reprezenta un progres major în terapia celulară, fiind văzută drept o posibilă „soluţie ideală” în tratamentul cancerului.
