Fiecare piesă găzduită într-un muzeu are în spate o poveste care vorbește despre oameni, fapte, obiceiuri, despre istoria noastră. Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva este una dintre instituțiile de profil de la noi din țară care deține un patrimoniu impresionant. Colecții valoroase sunt găzduite atât de Palatul Magna Curia, cât și de celelalte imobile în care funcționează secții ale muzeului. Galeria de artefacte prețioase de la MCDR include monede, statui și inscripții din piatră, obiecte cu valoare etnografică, dar și cu importanță maximă pentru științele naturii. Totodată, biblioteca adăpostește peste 30.000 de volume, aici fiind multe dintre cărțile rare pe care le deține țara noastră.
Sunt bogății neprețuite de care ne putem bucura și pe care le putem descoperi vizitând muzeul din Deva. Odată ce ați intrat în lumea populată cu aceste piese, aveți ocazia să pătrundeți într-un univers al cunoașterii care vă aduce mai aproape de tot ce ceea înseamnă istoria acestor meleaguri.
În fiecare lună, Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva aduce în atenția publicului unul dintre artefactele mai puțin cunoscute pe care le deține și pe care iubitorii de istorie îl pot vedea online.
Prezentăm cel de-al unsprezecelea episod al acestei serii.
Mărgele din sticlă
Ultimele două episoade au avut în vedere obiecte care ne ajută să reconstituim un costum purtat de un personaj feminin care locuia pe acropola așezării dacice de la Ardeu. Era vorba despre două fibule și o cataramă de centură. Însă ansamblul vestimentar respectiv avea în componență și obiecte de podoabă. Ele au fost descoperite în aceleași condiții și în același loc în care au fost găsite și celelalte obiecte. Este vorba despre două mărgele din sticlă, două obiecte a căror prezență delicată înseninează privirea oricărui arheolog, atunci când își fac apariția, din pământ.
CITEȘTE ȘI: Dr. Iosif Vasile Ferencz ne spune o nouă poveste a unui artefact din patrimoniul MCDR: foarfeca de la Ardeu
„Mărgelele, cu numele lor latin margarita, purtate sub formă de coliere sau pandantive erau foarte apreciate în lumea romană și în cea barbară … ele subliniau frumusețea feminină mai ales prin forma, culoarea și materialul din care erau confecționate, precum și prin calitatea execuției.”- Ana Cristina Hamat, Podoabe feminine din Dacia romană. Cu specială privire la Dacia Superior, Târgoviște, 2024, p. 166.
Astfel de obiecte se păstrează în cele mai multe situații în condiții bune. Nu necesită operațiuni complicate pentru restaurare, fiind suficientă spălarea cu apă, pentru îndepărtarea urmelor lăsate de pământul în care au așteptat să revadă lumina soarelui. Ele își recapătă strălucirea foarte repede. Și odată curățate, ajung pe masa de lucru pentru a fi studiate.
Prima dintre ele (Foto 2) are formă globulară, aplatizată și ușor neregulată. Culoarea este alb-opacă, fină, iar la o privire atentă se observă o mică fisură verticală. Perforația este excentrică. Piesa a fost prevăzută cu trei decorațiuni circulare, poziționate neuniform. Decorul are forma unor „ochi”, compuși din trei straturi respectând succesiunea albastru-alb-albastru. Discurile albastre sunt translucide și de o calitate bună, iar cele albe sunt opace. Aspectul general trădează o execuție iscusită și precisă. Diametrul este de 11 mm (cel interior de 4 mm) și o înălțime de 9 mm.
Cea de-a doua mărgea (Foto 3) are formă circulară, uniformă, cu perforația centrată pe axa mediană. Matricea este de un albastru deschis, translucid și este decorată cu o linie albă opacă, șerpuită, pe diametrul exterior. Diametrul la exterior este de 10 mm, în timp ce diametrul perforației și lățimea măsoară 4 mm fiecare.
Cele două mărgele ar fi putut să fie înșiruite pe un șnur și puteau să fie purtate împreună sau separat, ori alături de alte piese, care nu s-au păstrat. Și nu putem să excludem nici posibilitatea ca ele să fi fost cusute pe veșmânt.
Obiectele prezentate de noi în ultimele trei episoade formează o garnitură care făcea parte dintr-un ansamblu vestimentar. Ele ne ajută să înțelegem anumite particularități ale costumului feminin pe acropola așezării dacice de la Ardeu, în ultimii ani înainte de cucerirea romană.
Asocierea dintre două mărgele descoperite împreună cu două fibule mici de același tip și o cataramă provenind probabil de la o curea documentează existența unui costum. Prinderea pe ambii umeri a veșmântului argumentează că este vorba de un costum de tip peplos (Foto 4). Iar descoperirea de la Ardeu arată că astfel de ansambluri vestimentare au fost purtate în Dacia preromană până în momentul cuceririi.
Trebuie să subliniem și faptul că prin contextul în care au fost descoperite putem să presupunem că toate erau depozitate într-o casetă sau într-o ladă din lemn care a fost mistuită de foc, așa cum au ars, probabil, și elementele de vestimentație din pânză. Existența unui astfel de container pentru depozitare în contextul respectiv este susținută și de o placă de fixare a unui mecanism de închidere (Foto 5), realizată din aliaj pe bază de cupru (bronz, alamă?). Iar depozitarea costumului într-o ladă indică faptul că era purtat ocazional.
Obiectele descrise atestă o situație rară între descoperirile din spațiul locuit în epoca Regatului Dac. Ele sunt accesorii vestimentare ale unui costum purtat de o femeie, la Ardeu, în urmă cu aproape 2000 de ani. Deocamdată avem de-a face cu un caz unic în Dacia, însă publicarea materialelor arheologice descoperite în ultimii ani vor putea să aducă noi date privind moda vestimentară în Dacia preromană.
Cu speranța că v-a plăcut povestea noastră de azi, vă așteptăm cu comentarii și sugestii pentru a îmbunătăți experiența noastră!
Autor: dr. Iosif Vasile Ferencz, cercetător consacrat din cadrul secției de arheologie a Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva
Foto: Iosif Vasile Ferencz
CITEȘTE ȘI: Iosif Vasile Ferencz, arheologul fascinat de viața vechilor daci
