Fiecare piesă găzduită într-un muzeu are în spate o poveste care vorbește despre oameni, fapte, obiceiuri, despre istoria noastră. Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva este una dintre instituțiile de profil de la noi din țară care deține un patrimoniu impresionant. Colecții valoroase sunt găzduite atât de Palatul Magna Curia, cât și de celelalte imobile în care funcționează secții ale muzeului. Galeria de artefacte prețioase de la MCDR include monede, statui și inscripții din piatră, obiecte cu valoare etnografică, dar și cu importanță maximă pentru științele naturii. Totodată, biblioteca adăpostește peste 30.000 de volume, aici fiind multe dintre cărțile rare pe care le deține țara noastră.
Sunt bogății neprețuite de care ne putem bucura și pe care le putem descoperi vizitând muzeul din Deva. Odată ce ați intrat în lumea populată cu aceste piese, aveți ocazia să pătrundeți într-un univers al cunoașterii care vă aduce mai aproape de tot ce ceea înseamnă istoria acestor meleaguri.
În fiecare lună, Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva aduce în atenția publicului unul dintre artefactele mai puțin cunoscute pe care le deține și pe care iubitorii de istorie îl pot vedea online.
Prezentăm cel de-al zecelea episod al acestei serii.
Cataramă de centură
Am prezentat în episodul anterior al seriei noastre două fibule care au fost descoperite împreună și am subliniat satisfacția pe care o produce descoperitorului asemenea obiecte.
Piesa pe care o prezentăm cu acest prilej pare, cel puțin la prima vedere, banală: o verigă din fier.
Verigi din fier sau din bronz se numără printre obiectele frecvent întâlnite în inventarele arheologice datând din epoca Regatului Dac. Pentru cele din bronz, am văzut într-un alt episod al relatării noastre că adeseori sunt descoperite și tipare în care erau turnate verigile. Dar prezența ei împreună cu cele două fibule despre care am scris luna trecută, în același context, și o privire atentă asupra detaliilor morfologice ale exemplarului, au avut darul să transforme un obiect banal într-un detaliu vestimentar important. Veriga era, de fapt, … un fragment dintr-o cataramă.
CITEȘTE ȘI: Dr. Iosif Vasile Ferencz ne spune o nouă poveste a unui artefact din patrimoniul MCDR: foarfeca de la Ardeu
„Cataramele și paftalele sunt piese componente ale unor centuri. În unele cazuri ele au fost descoperite împreună cu centurile cărora le-au fost destinate. În alte cazuri însă, mai ales când este vorba de centuri sau curele din piele, fără alte garnituri, cataramele și paftalele au fost descoperite izolat.” – Aurel Rustoiu, Metalurgia bronzului la daci (sec. II î Chr. – I d. Chr.).Tehnici, ateliere și produse de bronz, București, 1996, p. 117.
Să vedem ce detalii ne-au atras atenția:
Cataramă din fier, având formă circulară, cu diametrul exterior de 37,9 mm și cel interior de 29,74 mm. Grosimea barei din care este realizată este de 5 mm. O îngroșare aflată pe diametrul exemplarului trădează faptul că a fost prevăzută cu „limbă” de închidere, însă elementul respectiv nu se mai păstrează.
„Cataramele cu limbă sunt piese asemănătoare celor utilizate și astăzi, a căror morfologie nu s-a modificat esențial de-a lungul timpului, fiind simple și practice. Ele erau prinse fie direct pe cureaua de piele, fie erau fixate cu nituri prin intermediul unor garnituri metalice.” – Aurel Rustoiu, Metalurgia bronzului la daci (sec. II î Chr. – I d. Chr.).Tehnici, ateliere și produse de bronz, București, 1996, p. 117.
Avem deci, de-a face cu o cataramă, cu caracteristici foarte asemănătoare cu ale altor accesorii de acest fel descoperite în Dacia. Partea realizată din material organic, din piele sau din material textil, nu s-a păstrat. Însă descoperirea elementului metalic împreună cu cele două fibule din bronz ne ajută să completăm costumul purtat de o doamnă în cetatea de la Ardeu cu încă o piesă importantă. Iar aspectul banal care părea să descurajeze în momentul descoperirii pare să fi dispărut acum cu totul.
În episodul precedent am evidențiat absența mormintelor de inhumație în Dacia preromană, fapt care îngreunează reconstituirea portului în general. Totuși, printr-o cercetare atentă și minuțioasă, se pot reconstitui garnituri de port și pe baza inventarelor unor locuințe.
Pe baza informațiilor pe care le-am prezentat deja, putem să observăm că cele două fibule, alături de catarama pentru centură, ne ajută să schițăm detaliile unui veșmânt feminin, fixat pe ambii umeri și prins la mijloc cu o centură, similar cu un peplos (lat. Stola).
Cele trei obiecte arheologice descrise atestă o situație rară între descoperirile din spațiul locuit în epoca Regatului Dac. Ele sunt accesorii vestimentare ale unui costum purtat de o femeie, la Ardeu, în urmă cu aproape 2000 de ani. Și vom vedea, în episodul care va urma, că aceluiași costum pot să îi fie asociate și alte obiecte, care ne pot oferi semnificații profunde.
Cu speranța că v-a plăcut povestea noastră de azi, vă așteptăm cu comentarii și sugestii pentru a îmbunătăți experiența noastră!
Autor: dr. Iosif Vasile Ferencz, cercetător consacrat din cadrul secției de arheologie a Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva
Foto: Iosif Vasile Ferencz
CITEȘTE ȘI: Iosif Vasile Ferencz, arheologul fascinat de viața vechilor daci
