La mii de ani de la realizarea sa, o „scrisoare” de lut poartă plângerile ancestrale ale unui client dezamăgit, Nanni, care denunță o tranzacție cu negustorul său de cupru, aparent necinstit, Ea-nāṣir.
Tăblița a obținut recordul Guinness pentru cea mai veche reclamație scrisă din lumetablița având aproximativ 3770 de ani.
Pe o placă de lut cu scriere în cuneiformă akkadiană, găsită în ruinele celui mai important și vechi oraș al Mesopotamiei antice, Ur (actualul Tell al-Muqayyar, sudul Irakului), un client irascibil, pe nume Nanni, lansează o serie de acuzații la adresa negustorului de cupru Ea-nāṣir, care l-ar fi înșelat la o tranzacție. „Îți voi provoca întristare!”, amenință bărbatul nemulțumit, iar plângerile sale par surprinzător de actuale, scrie revista GEO.
Schimburile de metale antice între Ur și Dilmun
Această „reclamație” se află pe o tăbliță de lut de 11,6 pe 5 centimetri și a fost descoperită la începutul secolului al XX-lea, printre multe alte tăblițe cuneiforme identificate în timpul săpăturilor din Ur de către arheologul britanic Sir Leonard Woolley (1880-1960), care a dedicat cincisprezece ani din viață acestui sit.
O casă din orașul antic conținea și un anumit număr de scrieri adresate în mod specific lui Ea-nāṣir, membru al unei bresle de negustori numită Alik Tilmun.
Negustorul avea sediul la Dilmun (Tilmun, în akkadiană), o țară „vecină” care, conform textelor care au ajuns până la noi, s-a dezvoltat în Golful Persic (probabil pe insula Bahrain) din mileniul III înainte de Cristos
Amplasarea localității Dilmun, pe o rută comercială importantă între Mesopotamia și India, a făcut-o ideală pentru activități de import-export de metale – în special către Ur, care, dacă era încă un nod comercial al regiunii în epoca bronzului, nu era bogat în resurse de acest tip. Și, prin urmare, era locul perfect pentru comerț și pentru antreprenori precum Ea-nāṣir.
CITEȘTE ȘI: Știați că…japonezii au un templu pe care îl dărâmă și îl recostruiesc la fiecare 20 de ani
Cât de dezamăgitor ar fi dacă ar ști că la aproape patru milenii după moartea sa, Forbes l-a denumit „cel mai prost om de afaceri al secolului al XVIII-lea î.Hr.”. (2018). Trebuie spus că pe lângă plângerile dictate de Nanni, în colecțiile Muzeului Britanic din Londra (Anglia), se află astăzi și alte dovezi ale tranzacțiilor sale necinstite în comerțul cu cupru, găsite în același sit.
Bare de cupru de proastă calitate și serviciul clienți deficitar
Ea-nāṣir este acuzat, în tăblița prezentată, că a promis „lingouri de cupru de înaltă calitate” (conform traducerii lui Adolf Leo Oppenheim, Letters From Mesopotamia: Official, Business, and Private Letters on Clay Tablets from Two Millennia, 1967) … ceea ce se pare că nu a fost cazul.
În fața plângerilor primului om trimis de Nanni, negustorul ar fi declarat: „Dacă vrei să le iei, ia-le; dacă nu vrei să iei, pleacă!”, înainte de a-i lua banii.
Se pare că interlocutorul său îi datora „o [mizerabilă] sumă (o cincime de uncie, ndr.) de argint”.
Dacă Nanni este astfel furios de calitatea proastă a minereului de cupru din Golf care i-a fost livrat, el este la fel de furios de tratamentul aplicat de comerciant asistentului său și, prin extensie, lui: „Drept cine mă iei, să te comporți cu un așa dispreț față de cineva ca mine? […] M-a tratat în acest mod unul dintre negustorii care fac comerț cu Dilmun?”
Clientul, care cere ca să-i fie returnați banii, indică astfel că nu va mai accepta de la Ea-nāṣir „orice fel de cupru din partea [sa], care nu este de calitate superioară” și că își va exercita „dreptul de refuz”. „Pentru că m-ai tratat cu dispreț”, își încheie mesajul.
CITEȘTE ȘI: Știați că… nu doar femelele, ci și elefanții masculi dau semnalul sonor „să mergem!”
Reclamații în serie pentru vânzătorul de cupru
Nicio sursă nu ne permite să ne satisfacem curiozitatea cu privire la răspunsul (și potențiala compensație) pe care le-ar fi obținut. Dar vasta colecție de tăblițe care documentează comerțul lui Ea-nāṣir – și oferă o perspectivă valoroasă asupra vieții clasei de negustori în această perioadă – arată că aceasta nu a fost singura plângere pe care omul a primit-o.
Într-o altă tăbliță de lut, un anume Imgur-Sin îi cere insistent furnizorului de metal să „transfere cupru bun lui Niga-Nanna […] ca să nu mă supăr!” ; „Nu știi că sunt obosit?” spune el, fără îndoială enervat.
O notă, de data aceasta scrisă pe numele negustorului însuși, îl îndeamnă pe bărbatul numit Šumum-libši, precum și pe calămarar (meșter care face piese metalice) să nu reacționeze excesiv la o comandă incompletă.
Mai mult, detaliate de departamentul de antropologie de la Universitatea din Michigan (Statele Unite) în 2015, dovezile arheologice indică faptul că o bună parte din ceea ce era casa lui Ea-nāṣir din Ur a fost încorporată într-o casă vecină. Poate, pentru a susține un venit mai limitat după o reputație deteriorată. „Este posibil ca afacerea lui să nu fi rezistat”, sugerează cercetătorii.
Pretenții actuale, aproape 4.000 de ani mai târziu
Aceste tăblițe construiesc o înregistrare fascinantă a producției și schimbului de metale uimitor de complex în Orientul Apropiat antic, dezvăluind „realitățile unei economii antice în miniatură”, așa cum detaliază, pentru National Geographic, Lloyd Weeks, profesor de arheologie la Universitatea Australiană din Noua Anglie (Australia) .
Dar, subliniază și Forbes, aceste acuzații referitoare la calitatea slabă a produselor, la deficiențele serviciului cu clienții sau chiar la tranzacții financiare îndoielnice în jurul anului 1750 î.Hr. B.C., au devenit ecouri amuzante pentru oamenii de azi … până la punctul de a deveni o sursă de meme.
Povestea lui Ea-nāṣir și Nani este de fapt preluată și deturnată în mod regulat și masiv în mod umoristic pe Internet (în 2018, de exemplu, pe popularul Reddit r/ReallyShittyCopper, „cupru cu adevărat ponosit”). A fost atât de utilizat încât la începutul anului 2023, Institutul de Arheologie și Arheologie de Sud-Est al Universității Catolice din Louvain (Belgia) a organizat o conferință intitulată Legenda lui Ea-nāṣir: cum un om de afaceri babilonian a devenit subiect de meme pe internet.
Autor: Corina Gheorghe
Foto: British Museum/ www.guinnessworldrecords.com
