Analiza ADN-ului prelevat de la 108 persoane care au trăit în ultima perioadă a epocii de piatră, în Scandinavia, sugerează că focarele repetate de ciumă au contribuit la scăderea populației, scrie revista australiană Cosmos.
O echipă internațională de cercetători a analizat ADN-ul de la indivizi care aparțin unui număr de șase generații în neoliticul scandinav (acum aproximativ 6.000-4.000 de ani). Rămășițele poporului antic au fost găsite în opt morminte megalitice din Suedia și într-o cistă de piatră (o cutie mică de piatră, asemănătoare unui sicriu) în Danemarca.
„În perioada cuprinsă între 5.300 și 4.900 de ani înainte de era noastră, populațiile din mari părți ale Europei au trecut printr-o perioadă de declin demografic. Cauza acestui așa-zis declin neolitic este încă subiect de dezbarere”, scriu autorii studiului prezentat de revista Nature.
Teoriile concurente, explică specialiștii, includ o criză agricolă și izbucnirea unei forme timpurii de ciumă.
Dintre cadavrele descoperite, 17% prezentau semne ale bacteriei purtătoare de ciumă Yersinia pestis. Analiza dezvăluie că epidemia de ciumă a avut cel puțin trei valuri distincte de-a lungul a aproximativ 120 de ani.
Aceste tulpini timpurii au prezentat, de asemenea, semne de factori de virulență – molecule care ajută bacteriile în timp ce colonizează celulele gazdei – nemaivăzute până acum la Y. pestis. Acestea pot fi letale.
Primele două valuri au fost mici și concentrate pe spații mici. Al treilea, însă, a avut o răspândire mai mare.
„Deoarece ciuma infecta o parte semnificativă a populației, excesul de mortalitate asociat cu boala ar fi putut submina viabilitatea pe termen lung a societății, ducând eventual colapsul la acestei forme de societate neolitică”, concluzionează oamenii de știință.
În plus, analiza ADN-ului dezvăluie și detalii intime despre structura familială și socială a acestor comunități neolitice. Cea mai mare parte a acestor detalii provin de la cei șapte megaliți (pietre mari folosite pentru a construi structuri sau monumente precum morminte) din Falbygden, în sud-vestul Suediei.
Au fost identificați mai mulți parteneri de reproducere pentru patru bărbați, în timp ce nu au fost găsite cazuri de femele cu mai mulți parteneri de reproducere. Aceasta sugerează o structură socială patriliniară.
O femeie a fost găsită îngropată într-un mormânt diferit de cei doi frați ai săi. Acest lucru sugerează că indivizii de sex feminin s-ar fi mutat în grupurile vecine pentru a-și întemeia familii.
„Luate împreună, datele prezentate aici oferă un instantaneu extrem de detaliat și intim despre cum era viața în Falbygden neolitic, Suedia”, se mai arată în studiu.
Autor: Corina Gheorghe
Foto: Cosmosmagazine.com/ Karl-Göran Sjögren/Frederik Seersholm/ Nature.com
CITEȘTE ȘI: Ciuma bântuie pământul de 4.000 de ani. Un ADN vechi dezvăluie secretele acestei boli
