Încălzirea vremii favorizează apariţia şi răspândirea căpuşelor şi, implicit, a bolilor transmise de aceste artropode. O parte din căpuşe nu transmit boli şi nici nu determină apariţia unor probleme grave de sănătate gazdei, altele însă, reprezintă principalul vector al meningitei cu Borrelia burgdorferi – boala Lyme.
Boala Lyme se manifestă prin eruptie cutanată roşiatică, de formă circulară, aparută în jurul muşcăturii, dureri musculare şi articulare, febră, frisoane, inflamarea ganglionilor limfatici, iar simptomele apar de obicei la 30 de zile de la momentul muşcăturii.
Boala poate evolua în trei stadii:
Stadiul I – Borrelioza incipientă, localizată
Manifestările apar la 2-30 de zile după mușcătura căpușei şi sunt următoarele:
- „eritemul migrator”, leziunea inițială care apare la 60-80% dintre pacienți.
- astenie,
- febră,
- cefalee,
- ușoară redoare de ceafă,
- artragii sau mialgii,
- ganglioni limfatici inflamaţi.
Stadiul II – Borrelioza Lyme diseminată
Manifestările apar de la câteva saptămâni până la peste un an de la infecţia iniţială.
- „eritemul migrator”;
- astenie;
- febră;
- cefalee;
- ușoară redoare de ceafă;
- atacuri scurte, recurente, timp de săptămâni/luni sau tumefierea uneia sau mai multor articulaţii;
- durere, slabiciune/amorteală la nivelul braţelor, picioarelor,
- paralizie facială,
- vedere înceţoşată,
- tulburări cardiace (palpitaţii, dureri precordiale).
Stadiul III – Borrelioza Lyme cronică
Manifestările clinice apar după câţiva ani de la infecţia iniţială şi sunt următoarele:
- Artrita Lyme: mono sau oligoartrita, cu caracter intermitent, la nivelul articulaţiilor mari (ex.genunchi).
- Acrodermatita cronică atrofică (ACA):
– leziune fibrozantă progresivă a pielii;
– apare, de regulă, la nivelul membrelor inferioare ale vârstnicilor, debutând cu o pigmentare albăstruie a pielii, urmată de o atrofie progresivă a epidermului; pielea devine subţire, strălucitoare, asemănătoare hârtiei;
- Neuroborrelioza Lyme tardivă:
Semnele şi simptomele sunt prezente de mai mult de 6 luni!
- Manifestări neurologice periferice:
– mononeuropatie, radiculopatie sau
- Manifestari ale SNC:
– Vasculita cerebrală;
– Encefalopatia Lyme cronică progresivă
– Encefalo-mielita cu Sdr. tetraspastic, tulburare de mers spastic-ataxică şi tulburări de micţiune
Măsuri protective pentru om:
- evitarea zonelor cu iarbă înaltă, arbuști, păduri, în care expunerea la căpușe este foarte mare;
- în situația expunerii purtarea unor haine deschise la culoare, pantaloni lungi introduşi în şosete de culoare deschisă, pantofi deschişi la culoare, fără orificii sau decupaje;
- inspectarea corpului cu atenţie şi înlăturarea căpuşelor nefixate pe piele;
- în situația în care s-au identificat capușe fixate pe suprafața corpului, se recomandă prezentarea la medic pentru a putea fi îndepărtate, reducându-se astfel riscul apariției unor reacții inflamatorii tegumentare, dar și riscul de transmitere a unor boli infecțioase. De asemenea, se recomandă prezentarea de urgenţă la medicul specialist;
- în cazul expunerii profesionale se recomanadă purtarea echipamentului de protecţie, instruire privind simptomatologia bolii şi modalităţile de prevenire.
Măsuri privind zonele favorabile dezvoltării căpuşelor:
- tăierea vegetaţiei înalte (ierburi, tufişuri), tunderea gazonului, îndepărtarea/arderea frunzelor uscate, înlăturarea vegetaţiei din vecinătatea sau de pe pereţii caselor;
- controlul animalelor-gazdă: distrugerea/îndepărtarea rozătoarelor prin depozitarea corectă a gunoiului menajer, deratizare preventivă în focar, tratarea animalelor de companie şi a celor domestice (oi, capre, vaci, cai şi păsări de curte) cu acaricide adecvate, dezinsecţia adăposturilor de animale, conform indicațiilor medicului veterinar;
- controlul chimic cu acaricide al populatiilor de căpuşe, prin pulverizare pe zone restrânse (curţi, verande, terase, pereţii caselor) şi pe zone cu vegetaţie propice dezvoltării căpuşelor (parcuri, garduri vii, spaţii de joaca pentru copii etc).
Mușcătura de căpușă în sine, nu este periculoasă, dar există riscul transmiterii unor infecții în sânge atunci când se hrănesc și să provoace boli grave. Riscul de infecție este mai mic dacă este dedectată și îndepărtată imediat.
