Dr. Alexandru Papacocea operează lunar în jur de 40 de bolnavi, oameni care au nevoie de intervenții chirurgicale delicate fără de care nu ar mai avea șanse să trăiască. Mulți dintre acești pacienți sunt urgențe, medicul acționând microscopic la limita dintre viață și moarte. În timpul operațiilor pe care le realizează nu-și permite niciun moment de ezitare, sincronizarea perfectă dintre mâna care ține bisturiul și creier fiind condiția unei intervenții precise prin care salvează destinul celui care se află pe masă.
Este neurochirurgul care operează pe creier, atunci când pacientul a suferit un accident vascular hemoragic sau unul ischemic, când are o tumoră sau un anevrism, când a fost victima unui traumatism, dar intervine și în diverse patologii care afectează coloana vertebrală. „Noi operăm totul! Mă consider neurochirurg general, adică operez de la anevrisme până la fixare cu șuruburi în coloană!”, punctează medicul.
Tot el este și cel care coordonează activitatea Secției de Neurochirurgie din cadrul Spitalului Județean de Urgență „Dr. Constantin Andreoiu” Ploiești, reușind, alături de ceilalți cinci colegi cu care face echipă, să efectueze peste 700 de operații într-un an.
Medicul s-a format în cadrul acestei unității sanitare din Prahova, a crescut etapă cu etapă, iar astăzi a ajuns la un nivel profesional care îi permite să soluționeze cazuri ce necesită intervenții neurochirurgicale complexe.
A venit la SJU Ploiești imediat după finalizarea Rezidențiatului. Aici i s-a oferit oportunitatea de a efectua gărzi, reușind astfel să intre în echipa dr. Nicolae Soare, cel care conducea atunci secția și despre care se poate spune că a pus bazele neurochirurgiei în Ploiești, formând o echipă de medici tineri care astăzi soluționează o cazuistică similară cu cea din orice spital mare din marile centre universitare . „Eram dornic să fac gărzi, având entuziasmul medicului specialist interesat să învețe cât mai mult”, își amintește interlocutorul Ordinea Zilei.
Medicii își doresc RESPECT
Au trecut mai bine de 15 ani de atunci, iar astăzi Alexandru Papacocea este medicul de al cărui nume se leagă poveștile miilor de prahoveni cărora le-a oferit o nouă șansă la viață.
Nu sunt însă singurii! Prin mâinile neurochirurgului Alexandru Papacocea au trecut pacienți din întreaga țară, spitalul de urgență în care activează fiind implicat în tratarea bolnavilor din mai multe județe, aici ajungând și cazuri din zonele vecine ( de exemplu, județul Dâmbovița nu are Neurochirurgie, iar în Buzău sunt doar doi medici care lucrează până la ora 14.00), dar și din alte regiuni ale României.
Nu este de loc din Prahova, astfel că face naveta de la București, orașul în care trăiește familia sa. Străbate zilnic zeci de kilometri cu mașina personală pentru a ajunge la muncă, dar nu se plânge de acest efort, subliniind faptul că nu este singurul aflat în această situație. „Suntem trei medici în secție care venim cu mașina din Capitală”, precizează interlocutorul Ordinea Zilei.
Chiar dacă programul pe care îl are este unul extrem de încărcat, pasiunea pentru profesia pe care și-a ales-o și iubirea față de oameni îi dau forța de a merge mai departe.
„Garda pe Neurochirurgie este foarte grea. Este o singură linie de gardă, având în vedere că secția are 34 de paturi. Medicul de gardă acoperă atât secția, cât și urgențele plus consulturile.”, explică medicul.
Nu s-a gândit niciodată să renunțe la misiunea sa. Nici măcar atunci când are de trecut gărzi în care vede peste 30 de pacienți care se prezintă pentru consult, operează urgențele care necesită intervenții imediate, îngrijește bolnavii internați pe secție și răspunde aparținătorilor care vor să știe totul despre ruda lor care a suferit o procedură medicală.
Și trăiește astfel de episoade de cel puțin cinci ori pe lună, acesta fiind numărul minim al gărzilor pe care medicii Secției de Neurochirurgie le au într-un interval de 30 de zile.
Dar nici în restul perioadei agenda sa nu este una mai simplă, având zilnic programate cel puțin două intervenții chirurgicale, la care se adaugă cele generate de situațiile de urgență. Merge însă mai departe în acest ritm alert, singura sa dorință fiind aceea de a-și face meseria cât mai bine, având doar o cerință și anume să fie respectat pentru munca sa.
De altfel, îmi spune că RESPECT vor toți medicii. „Toată această lipsă de încredere a oamenilor, care până la urmă este și împotriva lor, duce la niște animozități care se reflectă în tratament. Este de preferat ca oamenii să înțeleagă că noi ne facem treaba. Nimeni nu-i perfect și noi mai greșim, poate că uneori sunt niște lucruri care trebuie sesizate, dar de multe ori suntem acuzați sau asaltați pe nedrept. Eu mi-aș dori mai multă încredere din partea oamenilor și mai mult respect și înțelegere.”, transmite interlocutorul Ordinea Zilei.
Are și un mesaj pentru prahovenii care critică în mod constant SJU Ploiești: „Oamenii trebuie să știe că noi ne desfășurăm activitatea într-un regim foarte dificil. Dar în ciuda condițiilor grele în care lucrăm, noi luptăm pentru a salva viața celor care au nevoie de îngrijire medicală. Îi rog să-și schimbe părerea față de Spitalul Județean și față de Secția de Neurochirurgie, pentru că în ciuda a ceea ce lor li se pare că nu funcționează, aici chiar se întâmplă lucruri în beneficiul pacienților. Am văzut foarte des că se face comparația cu serviciile oferite de sistemul de sănătate privat. Nu poți pune în balanță spitalul de stat cu cel privat. La noi ajung urgențele, cazurile cele mai grave. Numărul pacienților este de ordinul sutelor într-o zi…”
A făcut Rezidențiatul sub îndrumarea academicianului Leon Dănăilă
În ziua în care l-am cunoscut, dr. Alexandru Papacocea abia ieșise din sala de operații și se pregătea pentru o nouă intervenție chirurgicală pe care trebuia să o efectueze în scurt timp.
Primul lucru care mi-a atras atenția a fost liniștea pe care un medic care ține pe umerii lui atât de multă responsabilitate o poate transmite. În ciuda zbuciumului dintr-un spital de urgență, în care evenimentele se precipită de la un minut la altul, neurochirurgul afișează un calm extraordinar, însoțit de un zâmbet blând. Este atitudinea caracteristică profesionistului care știe foarte bine ce are de făcut, care își calculează fiecare mișcare și care este conștient că decizia sa face diferența între viață și moarte.
Dr. Alexandru Papacocea intră cu bisturiul în creierul celor pe care îi tratează, acționează microscopic și ia decizii de viață și de moarte în fracțiuni de secundă, dar atunci când trebuie să-și spună povestea o face cu modestie, fiindu-i destul de greu să vorbească despre el.
Îmi mărturisește că familia în care s-a născut nu a avut o tradiție în medicină, fratele său mai mare fiind primul care a ales un astfel de drum. „El a fost cel care a dat startul, iar acum tradiția s-a perpetuat. Și nepoții mei sunt medici rezidenți”, spune interlocutorul Ordinea Zilei.
CITEȘTE ȘI: Omul sfințește locul! Povestea psihiatrului care a făcut primul centru pentru adolescenți din țară
Din dialogul purtat, răzbate foarte clar admirația pe care o are pentru fratele său. Deși nu a avut ocazia să lucreze de prea multe ori cu el, a învățat multe lucruri de la acesta, fiindu-i recunoscător pentru fiecare lecție oferită.
Facultatea a început-o în anul 1994, iar la Rezidențiat a avut șansa de a-l avea ca mentor pe academicianul Leon Dănăilă.
Alegerea neurochirurgiei ca specialitate s-a datorat tot fratelui său mai mare, care deja profesa, astfel că a avut posibilitatea ca, încă din studenție, să descopere ce presupune această ramură chirurgicală.
Ca rezident al cunoscutului profesor Leon Dănăilă, dr. Alexandru Papacocea s-a confruntat, la Institutul Național de Neurologie și Boli Neurovasculare București, cu o patologie vasculară foarte selectivă. „Am aprofundat foarte bine latura aceasta de patologie vasculară pe care profesorul Dănăilă a fost mulți ani singurul din țară care o aborda: anevrisme cerebrale, malformații… a fost o ocazie foarte bună pentru mine să învăț foarte multe strict pe latura acesta. A fost însă și un dezavantaj pentru că, după finalizarea Rezidențiatului, m-am trezit într-un spital de urgență unde există o paletă extrem de largă de cazuistică, astfel că a trebuit să învăț foarte multe”, susține medicul.
Neurochirurgii de la SJU Ploiești fac peste 700 de operații într-un an
Șansa a făcut să-și întâlnească un alt mentor de la care a „furat” meserie. Este vorba despre dr. Nicolae Soare, cel care conducea Secția de Neurochirurgie a SJU Ploiești atunci când interlocutorul Ordinea Zilei a început să facă gărzi aici. „Am avut noroc cu doctorul Soare care m-a învățat foarte mult coloană, el operând foarte multă coloană. Cred că am ajuns acum la un nivel la care și eu și colegii mei putem să acoperim orice patologie din zona de neurochirurgie. La nivel de secție avem cel puțin trei operații pe zi programate, plus urgențele. De exemplu, în 2024 am efectuat undeva la peste 700 de operații.”, menționează medicul.
Echipa Secției de Neurochirurgie este formată acum din șase medici, dar idealul este de nouă. Cei șase neurochirurgi se descurcă bine în această formulă, reușind să rezolve cu succes o patologie diversă.
Secția are 34 de paturi, dar susține prin echipa sa și serviciile oferite de ambulatoriul de specialitate. „Suntem un spital de urgență, dar tratăm și bolnavi cronici. De departe cea mai frecventă patologie cronică este hernia de disc lombară. Mai sunt și herniile cervicale, dar hernia de disc predomină, stenozele de canal lombar. E vorba despre patologia de coloană lombara degenerativă. La nivel global, durerea de spate este al doilea motiv pentru care pacientul merge la medic, după răceală. Este o patologie foarte frecventă. Din fericire, nu orice durere de spate înseamnă o hernie de disc sau o stenoză sau ceva care necesită stabilitate chirurgicală, dar foarte mulți pacienți vin din start la neurochirurg. Deci adresabilitatea este mare, și asta nu se întâmplă doar în România, am vorbit și cu colegi din alte țări, și acolo se întâmplă la fel.
În zona de urgențe, traumatismele sunt cele care necesită intervenție imediată. După aceea intervin urgențele relative. De exemplu, tumori care nu pot fi lăsate. Tumorile benigne mai pot fi programate, dar un pacient care se prezintă cu o tumoră malignă, de obicei vine și în stare mai proastă sau în criză. Mai sunt accidentele vasculare hemoragice, care la fel, o parte se operează, o parte nu se operează pentru că nu au indicație. De asemenea, sunt și accidentele vasculare ischemice care uneori au indicație chirurgicală în cazul pacienților care dezvoltă un edem foarte mare. Pe patologie vasculară mai sunt anevrismele, pentru că operăm și anevrisme. Noi operăm cam din toată gama. Bine, mai sunt cazuri pe care le mai trimitem și mai departe, dar dacă ne permite situația. La București, de exemplu, este o secție tot de Neurochirurgie, dar este specializată doar pe patologie spinală și atunci, dacă este un pacient în cazul căruia ne-ar permite timpul să facem lucrul acesta, îl direcționăm acolo. Medicii de acolo au o experiență mult mai mare în astfel de patologii… Noi operăm totul! Mă consider neurochirurg general, adică operez de la anevrisme până la fixare cu șuruburi în coloană.
Sunt secții care își permit să se supraspecializeze. La noi e altfel. Ne confruntăm cu toată paleta de patologii și trebuie să găsim soluții pentru toate. Mai ales în cazurile care trebuie rezolvate repede. Un anevrism rupt…sau un accident hemoragic sau o fractură instabilă…. Ce putem rezolva încercăm să rezolvăm aici. Și cred că în prezent, cu pregătirea pe care o avem și cu aparatura de care dispunem, putem să rezolvăm aproape tot.”, subliniază medicul.
A operat o fetiță de doar șapte ani
Cel mai mic pacient pe care l-a operat avea doar șapte ani. Este vorba despre o fetiță adusă de la Urlați, pe care a salvat-o la finalul anului trecut. Copila a căzut din leagăn și după un interval de două ore în care a fost bine, conștientă, a intrat în comă. „Așa se întâmplă în cazul hematoamelor extradurale. A fost adusă în comă, era în iminență de stop atunci când a ajuns ambulanța. Nu ne mai permiteam să o trimitem la un spital de pediatrie. A trebuit să intrăm în sală și să facem totul pentru a o salva. Eram în gardă când ne-au anunțat de la Urlați că vine, că e în comă. Am pregătit totul și am intrat direct în sală. Fetița s-a trezit a doua zi. E bine acum. Copiii în general recuperează foarte bine. Este cel mai mic pacient pe care l-am avut până acum. Am mai operat copii care au suferit diferite accidentări, dar care la momentul intervenției aveam 13 sau 15 ani. Anul trecut însă, pe final, am avut doi pacienți foarte mici. Fetița de șapte ani adusă din Urlați și o alta de nouă ani.”, povestește medicul.
Pregătirea medicului Alexandru Papacocea este una complexă și include atât stagii în țară, cât și în străinătate. El a „furat” meserie de la mentorii săi, dar a beneficiat și de mai multe burse de perfecționare.
Una dintre cele mai intense etape în formarea sa a durat trei luni și a avut loc la New York, în cadrul unui laborator de chirurgie a bazei craniului. Logistica de care s-a bucurat acolo i-a permis să învețe foarte mult. Apreciază că în perioada petrecută în Statele Unite a reușit să aprofundeze cunoștințe mai multe decât în toți anii de Rezidențiat.
Chiar dacă l-au încântat beneficiile pregătirii într-un astfel de mediu, nu s-a gândit niciodată serios să părăsească România și să plece în străinătate. „Ca și rezultate, în cea mai mare parte a patologiei, avem rezultate similare cu cele de afară. Acolo se investește și în cercetare și în echipament. De exemplu, la operații de tumori vertebrale ei folosesc tot timpul sisteme de modulare, adică verifică tot timpul cât de afectată este măduva, ca să știe când să se oprească, să nu producă leziuni permanente. Ei au aparatură de neuromonitorizare, cu personal dedicat – oameni pregătiți special care în timpul operației asta urmăresc. Plus că există o supraspecializare a medicilor: una este să operezi un anumit tip de tumoră în fiecare zi și alta e să operezi două pe an.”, comentează neurochirurgul.
Pregătirea continuă este o necesitate în parcursul oricărui profesionist, dar în cazul unui neurochirurg reprezintă o condiție majoră. Medicul cu o astfel de specialitate trebuie să-și actualizeze constant cunoștințele, astfel încât să poată răspunde nevoilor pe care le au pacienții. „Trebuie, ca chirurg, să fii la curent cu tot ce apare nou, să știi să folosești noua tehnică, să știi de ce ai nevoie. Asta mi se pare foarte important, pentru că aparatura și echipamentele te ajută foarte mult, oferind o siguranță mai mare.”, consideră interlocutorul Ordinea Zilei.
Prahova are nevoie de secții de recuperare pentru pacienții operați
Vorbește cu pasiune despre ceea ce face, subliniind de mai multe ori că Neurochirurgia este o specialitate complexă în care medicul este undeva la extreme. Această profesie oferă multe satisfacții, dar în același timp implică și o responsabilitate enormă, având în vedere delicatețea intervențiilor realizate. „Ești într-o alertă continuă și trebuie să fii foarte atent. O vorbă auzită la unul dintre congresele la care am mers mi-a rămas adânc întipărită în minte: „mai bine mai pierzi cinci minute din viața ta decât să lași un om o viață să trăiască mizerabil””, punctează dr. Alexandru Papacocea.
Pornind de la această idee, interlocutorul Ordinea Zilei aduce în discuție și o altă temă sensibilă și anume recuperarea postoperatorie. „După astfel de operații sunt mulți pacienți care rămân cu probleme, fie temporare, fie pe termen lung și care ar trebui să meargă imediat după tratamentul chirurgical într-o secție de recuperare medicală. La noi în județ recuperarea este mult sub necesar. Iar lucrul acesta este în defavoarea pacientului pentru că o recuperare făcută rapid schimbă mult traseul pacientului.”, atrage atenția neurochirurgul.
CITEȘTE ȘI: Omul sfințește locul. Dr. Emil Dincă, medicul care tratează trupuri și liniștește suflete
La SJU Ploiești, Secția de Neurochirurgie are 34 de paturi, funcționând permanent la capacitate maximă. Situația este complicată și din cauza faptului că uneori este dificil de făcut externarea pacientului operat și care, din punct de vedere chirurgical, este considerat vindecat. În mod normal, acest bolnav ar trebui să urmeze un program de recuperare într-o secția de specialitate. Dar Prahova înregistrează deficiențe mari la acest capitol. „Din cauza acestui deficit, țin foarte mult timp niște locuri blocate într-o secție în care nu ar trebui să stea foarte mult timp pacienți care sunt vindecați din punct de vedere chirurgical. Mai mult, sunt cazuri sociale care pot sta și luni de zile. Am avut cazuri care după operație nu aveau unde să stea.”, menționează medicul.
Dar în ciuda tuturor acestor obstacole, Secția de Neurochirurgia de la SJU Ploiești continuă să trateze sute de pacienți anual, să opereze zeci de oameni într-o lună și să salveze vieți. De altfel, dr. Alexandru Papacocea precizează că experiențele trăite până acum l-au învățat că există soluții pentru orice: „Important este să nu te pierzi și să cauți cea mai bună variantă de rezolvare a problemei cu care te confrunți”.
Autor: Ștefania Enache
Foto: Ordinea Zilei/ Ștefania Enache
