29 ianuarie 2023
0.7 C
București

Sfântul Ierarh Grigorie Teologul, un model de suferință și biruință

Recunoscut sfânt de creștinii catolici și ortodocși, prăznuit pe 25 ianuarie în calendarul ortodox, Sfântul Ierarh Grigorie Teologul (Grigorie de Nazians) este un model de suferință și biruință.

„A suferit. Dar a biruit. Pentru că avea cu el pe poporul credincios şi pe Dumnezeu. Şi dacă l-au părăsit fiii lui duhovniceşti, care s-au arătat nemulţumitori şi nerecunoscători, şi dacă arienii au luptat cu turbare împotriva lui, şi dacă asasinii au căutat să-l omoare, şi dacă părinţii lui au murit, Îl avea pe Dumnezeu. Îl avea pe Dumnezeul Treimic. Credea în Tatăl, în Fiul şi în Sfântul Duh. Şi în marile necazuri spunea: Sfântă Treime, Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”, spune Părintele Augustin Kantiotis, Mitropolit al Florinei, Prespei şi Eordeii.

S-a născut într-o familie de neam ales, din oameni drepţi, Sfinţii Grigorie cel Bătrân şi Nona. El a trăit în vremea împăraţilor Valens (364-378) şi Teodosie cel Mare (379-395). Tatăl său, deşi devenise creștin de puţină vreme, a fost hirotonit episcop de Nazianz pentru vredniciile sale.

Sfântul Grigorie a învăţat la şcolile cele mai bune din vremea sa: la Cezareea Capadociei, unde s-a împrietenit cu Sfântul Vasile, la Cezareea Palestinei, la Alexandria şi la Atena, şcoala cea mai înaltă de atunci, unde a şi fost rugat să rămână ca profesor. Era un orator înnăscut. Iubea viaţa duhovnicească, poezia creştină şi teologia pe înţelesul oamenilor. A adus multe dovezi contra învăţăturilor greşite care tulburau Biserica vremii sale, el susţinând dumnezeirea Duhului Sfânt şi învăţătura ortodoxă despre Sfânta Treime. În teologia sa, Biserica Răsăritului regăseşte tâlcuită propria ei teologie despre Sfânta Treime; de aceea, creştinătatea îl cinsteşte pe Sfântul Grigorie ca fiind cel mai mare teolog al Sfintei Treimi.

Prieten și, multă vreme, tovarăș de asceză prin schiturile din Pont cu Sfântul Vasile cel Mare, a lucrat împreună cu acesta la alcătuirea primei Filocalii.

Călit la școala durerii

Când Biserica din Constantinopol a fost ameninţată de rătăcire, sub influența înşelătoarelor învăţături ale ereticilor Arie şi Macedonie, Sfântul Grigorie a fost chemat de puţinii drept-credincioşi care mai erau în cetate ca să le fie păstor, iar el a primit.

El i-a adunat pe credincioşi într-o bisericuţă mărginaşă, pe care a numit-o „biserica Învierii”, deschisă chiar în casa uneia dintre rudele sale. Aici a rostit vestitele cinci „Cuvântări teologice”, care i-au adus faima de mare cuvântător de Dumnezeu, adică teolog. El lămurea, pe înţelesul oamenilor, dreapta învăţătură despre Sfânta Treime. Astfel, el a reușit să întoarcă pe cei mai mulţi la dreapta credinţă, devenind arhiepiscop al cetăţii imperiale, Constantinopolul. În această calitate, el a participat la cel de-al doilea Sinod Ecumenic, care s-a ţinut în anul 381, la Constantinopol, pe vremea credinciosului împărat Teodosie cel Mare (379-395).

Părintele Augustin Kantiotis, Mitropolit al Florinei, Prespei şi Eordeii arăta într-o predică, în urmă cu mulți ani „Grigorie a studiat la şcoala Hristosului nostru. A trecut prin două universităţi. O universitate este pustia. Da, pustia. Acolo a studiat. În pustie, unde a trăit Ilie Tesviteanul, Ioan Înainte-mergătorul, o mulţime de asceţi şi însuşi Hristos timp de 40 de zile. În pustie a studiat, lângă asceţi, pe adevăraţii filozofi. Acolo a studiat trei cărţi, pe care noi nu le deschidem. Prima carte este sinele nostru. A doua carte este natura. A treia carte, mai înaltă decât toate, este Sfânta Scriptură. Arunca o privire asupra lui şi-şi spunea: „Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului” (Luca 18, 13). Altădată îşi arunca privirea spre stelele cerului şi spunea: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu, iar facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria” (Psalm 18, 2). Iar alteori îşi arunca privirea pe Sfânta Scriptură şi vedea că acolo i se descoperă atot frumoasa persoană a lui Iisus Hristos. Dar în afară de pustie a trecut şi printr-o altă universitate. Iar cealaltă universitate este durerea, necazul. Cel care n-a trecut prin durere, care nu a plâns, care nu şi-a udat perna cu lacrimi, nu a cunoscut ce înseamnă viaţă. A trecut prin multă durere Sfântul Grigorie”

Trăindu-şi credinţa şi tâlcuind oamenilor învăţătura despre Dumnezeu şi tainele Lui, Sfântul Grigorie s-a mutat la Domnul la 25 ianuarie, în anul 389. Avea  vârsta de 60 de ani, era foarte slab, ajuns de ostenelile la care își supusese trupul. Parte din capul Sfântului Grigorie se găsește la Suceava, la Mănăstirea Slatina, sfintele moaște fiind aduse de la Constantinopol de către domnitorul Alexandru Lăpușneanu.

Autor: Corina Gheorghe
Foto: Ordinea Zilei

 

- Publicitate -spot_img

Mai multe articole

Știrile zilei