Studierea unor dinți care datează de acum 4.000 de ani dezvăluie prezența bacteriilor care provoacă boli ale gingiilor și carii dentare.
Nu este surprinzător faptul că sănătatea orală antică nu se ridică la standardele actuale, în lipsa unei îngrijiri dentare eficiente. Un studiu, publicat în revista Molecular Biology & Evolution, îi ajută pe cercetători să urmărească dezvoltarea sănătății dentare de-a lungul a mii de ani.
Au fost analizați doi dinți care aparțin aceluiași om străvechi. Au fost găsiți într-o peșteră de calcar din Irlanda și datează din epoca bronzului în Insulele Britanice (acum 4.500-2.800 de ani), scrie revista australiană Cosmos.
Deoarece materialul genetic este atât de bine conservat în dinți, cavitatea bucală este unul dintre cele mai bine studiate componente ale corpului uman antic. Dar obținerea unui genom complet de bacterii găsite în gura oamenilor dinainte de epoca medievală s-a dovedit o provocare.
Studiul analizează microbiomul – ansamblul de microorganisme care trăiesc în corpurile noastre – găsit în dinții antici.
ADN-ul extras din acești dinți include primul genom antic de înaltă calitate de la Streptococcus mutans – bacteria care este o cauză majoră a cariilor dentare.
Oamenii preistorici aveau o bună sănătate dentară sau încă nu dispunem de suficiente dovezi în acest sens?
Lipsa S. mutans în cavitatea bucală a oamenilor antici ar putea sugera condiții mai puțin favorabile pentru existența bacteriei.
Studiile anterioare au arătat o creștere marcată a S. mutans în resturile dentare după începutul cultivării cerealelor, dar cariile devin mult mai frecvente după aproximativ 1500 d.Hr. și coincid cu un consum mai mare de zahăr.
„Am fost foarte surprinși să vedem o abundență atât de mare de S. mutans în acest dinte vechi de 4.000 de ani. Este o descoperire remarcabil de rară și sugerează că acest bărbat avea un risc mare de a dezvolta carii chiar înainte de moarte.” spune Lara Cassidy, profesor asistent la Trinity College Dublin, autorul principal al studiului.
Un alt motiv pentru care S. mutans ar putea fi rar în înregistrările antice este că produce acid care poate descompune ADN-ul. Deoarece peștera de la Killuragh, County Limerick oferă un mediu rece, uscat și alcalin, este posibil să fi contribuit la conservarea S. mutans.
Dar ceilalți dinți găsiți la fața locului nu au aceeași prevalență a bacteriei care cauzează carii. Acest lucru sugerează disbioza în microbiomul acestui individ – S. mutans a depășit alte specii bacteriene ducând la o stare pre-boală.
Acest lucru susține o teorie a „microbiomului care dispare” care sugerează că microbiomii strămoșilor noștri erau mai diversi decât astăzi.
De asemenea, din dinții irlandezi, au fost extrași două tipuri de genom care prezintă tulpini foarte divergente ale unei bacterii implicate în boala gingiilor, Tannerella forsythia. În ultimii 750 de ani, o tulpină de T. forsythia a devenit dominantă la nivel global.
