Arheologii au descoperit în zona Can Hasan din centrul Turciei o oglidă confecționată acum 8.500 de ani. Obiectul reflectorizant preistoric fascinant a fost șlefuit din piatră vulcanică.
Siturile din Can Hasan, formate prin multiple ocupații umane succesive, sunt neprețuite pentru înțelegerea tranziției dintre perioada neolitică târzie și perioada timpurie a epocii cuprului (calcolitic) din Anatolia Centrală, oferind date cheie despre trecerea de la primele sate la societăți mai complexe. Săpăturile arheologice de la fața locului, în provincia Karaman din Turcia, continuă să aducă descoperiri fascinante, arată revista franceză GEO.
Cea mai recentă dintre ele, descrisă de agenția de știri turcă Demirören Haber Ajansı (DHA) pe 27 noiembrie 2025, a aruncat o nouă lumină asupra începuturilor meșteșugului: o oglindă din obsidian veche de 8.500 de ani, precum și mai multe unelte împodobite cu modele gravate.
Meșteșugul preistoric la Can Hasan
Fascinanta oglindă din obsidian este unul dintre cele mai remarcabile artefacte din această campanie arheologică, condusă de dr. Adnan Baysal (Departamentul de Arheologie Preistorică, Facultatea de Limbă, Istorie și Geografie, Universitatea din Ankara). Obținerea unei astfel de suprafețe reflectorizante prin lustruirea rocii vulcanice a necesitat un nivel ridicat de îndemânare tehnică, ceea ce a făcut din oglindă un obiect prețios.
Experții cred că ar putea fi contemporan cu cele descoperite la Çatalhöyük, considerat unul dintre cele mai importante situri arheologice neolitice din lume – situat, de asemenea, în regiune. „Știm că toate obiectele similare cunoscute provin din săpături din interiorul granițelor actuale ale Turciei. Acest lucru arată clar că este o tehnologie de origine anatoliană.”, a subliniat Adnan Baysal, pentru DHA.
CITEȘTE ȘI: Prima urmă de albastru în arta preistorică europeană a fost găsită într-un bol creat acum 14.000 de ani
În anii 1960-1970, în timpul săpăturilor conduse de arheologul britanic David H. French, primele unelte de obsidian fuseseră deja identificate pe al treilea sit, Can Hasan 3 – cel asociat cu neoliticul „ceramic” (fără ceramică) pentru cele mai vechi faze ale sale.
Aceste obiecte, atât tehnice, cât și decorative, „au indicat existența unei culturi noi [necunoscute anterior] în arheologia anatoliană din această perioadă”, a explicat Adnan Baysa. Cu toate acestea, aceste descoperiri „nu au atras prea multă atenție la vremea respectivă și nici nu au fost pe deplin recunoscute de comunitatea arheologică”, s-a plâns specialistul.
Un leagăn urban neolitic?
O altă descoperire importantă făcută la fața locului în octombrie a fost o stradă neolitică veche de 10.000 de ani, pe care echipa de cercetare o consideră unul dintre cele mai vechi exemple cunoscute de planificare urbană din regiune. Existența sa sugerează că primii locuitori din Can Hasan dezvoltaseră deja o formă inițială de organizare spațială, cu mult înainte de apariția principalelor centre neolitice.
Aceste descoperiri din trecut și din prezent îi determină pe cercetători să pună aceeași întrebare: A fost Can Hasan o punte între inovațiile timpurii ale siturilor mai vechi și marele centru cultural care a fost Çatalhöyük?
„În ceea ce privește acesta din urmă, munca „extrem de fructuoasă” de până acuma permis să aflăm mai multe despre istoria sa. Acum, datorită săpăturilor noastre de la Can Hasan, vom descoperi prima parte a dezvoltării culturale neolitice din Anatolia Centrală, care a început în situri din apropiere pe care le cunoaștem deja, cum ar fi Aşıklı Höyük, Boncuklu Höyük și Pınarbaşı, a continuat la Can Hasan și a atins apogeul la Çatalhöyük.”, a nuanțat dr. Adnan Baysal.
