În vasta tapiserie a Universului, majoritatea galaxiilor strălucesc intens de-a lungul timpului și spațiului cosmic. Totuși, o clasă rară de galaxii rămâne aproape invizibilă — galaxii cu luminozitate scăzută a suprafețelor , dominate de materie întunecată și conținând doar o împrăștiere rară de stele cu emisie slabă de lumină.
Un astfel de obiect evaziv, numit CDG-2, ar putea fi printre cele mai puternic dominate de materie întunecată galaxii descoperite vreodată. (Materia întunecată este o formă invizibilă de materie care nu reflectă, nu emite și nu absoarbe lumina.)
Lucrarea științifică care detaliază această descoperire a fost publicată în The Astrophysical Journal Letters.
Detectarea unor astfel de galaxii slabe este extraordinar de dificilă. Folosind tehnici statistice avansate, David Li de la Universitatea din Toronto, Canada, și echipa sa au identificat zece galaxii cu luminozitate superficială scăzută confirmate anterior și doi candidați suplimentari pentru acest tip de galaxii întunecate, căutând grupări strânse de roiuri globulare – grupuri stelare compacte, sferice, găsite de obicei orbitând galaxii normale. Aceste roiuri pot semnala prezența unei populații stelare cu liminozitate slabă, ascunse.
CITEȘTE ȘI: Un roi de galaxii care a început să se formeze la doar un miliard de ani după Big Bang. FOTO
Pentru a confirma una dintre galaxiile întunecate candidate, astronomii au folosit trei observatoare: Telescopul Spațial Hubble al NASA, observatorul spațial Euclid al ESA (Agenția Spațială Europeană) și Telescopul Subaru, cu sediul la sol, din Hawaii.
Imaginile de înaltă rezoluție obținute de Hubble au dezvăluit o colecție apropiată de patru roiuri globulare în roiul de galaxii Perseus, aflat la 300 de milioane de ani-lumină distanță. Studiile ulterioare, utilizând date Hubble, Euclid și Subaru, au dezvăluit apoi o strălucire slabă și difuză care înconjoară roiurile stelare – o dovadă puternică a unei galaxii subiacente.
„Aceasta este prima galaxie detectată exclusiv prin populația sa de roiuri globulare. Conform unor presupuneri conservatoare, cele patru roiuri reprezintă întreaga populație de roiuri globulare CDG-2.”, a anunțat David Li.
Analizele preliminare sugerează că CDG-2 are luminozitatea a aproximativ 6 milioane de stele asemănătoare Soarelui, roiurile globulare reprezentând 16% din conținutul său vizibil. În mod remarcabil, 99% din masa sa, care include atât materia vizibilă, cât și materia întunecată, pare a fi materie întunecată. O mare parte din materia sa normală care permite formarea stelelor – în principal hidrogen gazos – a fost probabil îndepărtată de interacțiunile gravitaționale cu alte galaxii din interiorul roiului Perseus.
Roiurile globulare posedă o densitate stelară imensă și sunt strâns legate gravitațional. Acest lucru face ca roiurile să fie mai rezistente la perturbările mareice gravitaționale și, prin urmare, să fie trasoare fiabile ale unor astfel de galaxii fantomatice.
Pe măsură ce studiile asupra spațiului cosmic se extind cu misiuni precum Euclid, viitorul Telescop Spațial Nancy Grace Roman al NASA și Observatorul Vera C. Rubin, astronomii apelează din ce în ce mai mult la învățarea automată și la metodele statistice pentru a analiza seturi vaste de date.
Telescopul Spațial Hubble funcționează de mai bine de trei decenii și continuă să facă descoperiri revoluționare care ne modelează înțelegerea fundamentală a universului. Hubble este un proiect de cooperare internațională între NASA și ESA (Agenția Spațială Europeană). Centrul de Zbor Spațial Goddard al NASA din Greenbelt, Maryland, gestionează operațiunile telescopului și ale misiunii. Lockheed Martin Space, cu sediul în Denver, sprijină, de asemenea, operațiunile misiunii de la Goddard. Institutul de Știință al Telescopului Spațial din Baltimore, care este operat de Asociația Universităților pentru Cercetare în Astronomie, desfășoară operațiuni științifice Hubble pentru NASA.
Autor: Corina Gheorghe
Foto/video: NASA, ESA, Dayi Li (Universitatea dinToronto)/ Prelucrare imagine: Joseph DePasquale (STScI)
CITEȘTE ȘI: O nouă imagine a clusterului de galaxii „El Gordo”
