CITEȘTE! Lectura unui roman captivant influențează pozitiv creierul

CITEȘTE! Este dovedit științific faptul că lectura are multiple beneficii pentru sănătatea omului. De exemplu, cercetătorii americani de la Emory University susțin că atunci când parcurgem un roman captivant se declanșează modificări reale și măsurabile în funcționarea creierului. Aceste modificări pot dura cel puțin cinci zile după încheierea lecturii.

Oamenii de știință americani au descoperit că lectura unei cărți bune poate determina o conectivitate mai mare la nivelul creierului și produce schimbări neurologice care persistă într-un mod asemănător cu memoria musculară.

Schimbările au fost înregistrate în cortexul temporal stâng, regiunea senzorio-motorie primară a creierului, asociată, de asemenea, cu receptivitatea limbajului. Neuronii din această regiune sunt responsabili de convingerea minții că realizează o acțiune pe care de fapt nu o îndeplinește, de exemplu gândul la alergare, activează neuronii asociați cu alergarea efectivă.

„Schimbările neuronale despre care am descoperit că sunt asociate cu sistemele mișcării și senzației fizice sugerează că lectura unei cărți ne poate transporta în corpul protagonistului„, a declarat neurologul Gregory Berns, coordonatorul studiului.

La studiu au participat 21 de studenți, care au citit romanul „Pompeii”, de Robert Harris, scris în 2003. Cartea a fost aleasă în cadrul acestei cercetări datorită intrigii sale extrem de captivante.

Timp de 19 zile, studenții au citit câte un fragment din carte în timpul serii, creierul fiindu-le testat cu ajutorul scanării RMN în dimineața următoare. După terminarea cărții, creierul studenților a mai fost scanat timp de cinci zile.

Modificările neurologice au fost detectate și în următoarele cinci zile, ceea ce arată că impactul exercitat de lectură nu a fost doar o reacție imediată, ci a avut o influență de durată. „Chiar dacă participanții la studiu nu citeau cartea în timp ce erau supuși acestor teste, ei au păstrat această conectivitate ridicată. Numim acest fenomen «activitate-umbră», fiind foarte asemănător cu memoria musculară”, a explicat profesorul Gregory Berns.

Șapte cărți care vă ajută să vă petreceți timpul cu folos

Și pentru că lectura ne face tuturor foarte bine, vă propunem șapte cărți pe care le puteți descoperi în această lună.

• Amantul doamnei Chatterley

Romanul Amantul doamnei Chatterley a fost interzis la publicarea sa, stârnind o furtună de controverse. D.H.Lawrence explorează trăirile lui Constance Chatterley, prizonieră într-un mariaj steril cu Sir Clifford, un aristocrat intelectual paralizat de la brâu în jos în urma Primului Război Mondial. Disperat să capete un moștenitor, Clifford îi sugerează soției sale să încerce o aventură, și Constance se trezește implicată într-o relație pasională cu Oliver Mellors, paznicul de vânătoare de pe domeniul lor. Într-un stil liric și senzual, romanul descrie profunda legătură emoțională și fizică dintre doi oameni separați de prejudecățile celorlalți, denunțând totodată necruțător păcatele industrializării și împărțirea societății în clase. Forța, complexitatea și subtilitatea psihologică fac din această scriere cu totul originală o apologie a pasiunii, o celebrare erotică a vieții.

„Este o carte frumoasă și rară, dar în același timp nespus de tristă. Dar, aceasta a fost de fapt și viața autorului însuși”, spunea Aldous Huxley. “La Lawrence nu este vorba despre definirea legăturii speciale dintre femeie și bărbat, ci despre ordonarea lor în adevărul vieții. Adevărul nu este nici voință, nici imaginație; el cuprinde și natura animală în el, în care natura umană își are rădăcinile”, comenta Simone de Beauvoir.

• Jane Eyre

Cărțile semnate de Charlotte Brontë nu au cum să lipsească din biblioteca unui iubitor de literatură. Recomandarea la Ordinea Zilei este romanul Jane Eyre. După o copilărie dificilă, marcată de sărăcie și lipsuri, tânăra Jane Eyre devine guvernantă la Thornfield Hall, castelul unui gentleman bogat, Edward Rochester. Cu timpul, cei doi încep să se apropie, discută, se înfruntă, învață să se respecte reciproc și, în cele din urmă, se îndrăgostesc unul de altul. Jane întrevede posibilitatea unei vieți liniștite, însă un adevăr cumplit iese la lumină. Rochester pare să ascundă un secret teribil: o prezență amenințătoare bântuie castelul său întunecat.

Roman al unei iubiri pătimașe, Jane Eyre continuă să-și impresioneze și astăzi cititorii prin abordarea profundă a unor teme cum ar fi diferențele de clasă, sexualitatea și religia în Anglia victoriană de la mijlocul secolului al XIX-lea, fiind considerat unul dintre cele mai bune romane din literatura engleză.

„Felul cel mai concis de a defini importanta contribuţie adusă de Charlotte Brontë literaturii mi se pare a fi următorul: ea a atins expresia romantismului celui mai elevat prin mijlocirea celui mai frust realism”, comenta G.K. Chesterton.

• Omul suspendat

Din selecția de astăzi nu avea cum să lipsească scriitorul Saul Bellow cu Omul suspendat. Aşteptând să fie recrutat în armată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Joseph şi-a dat demisia şi s-a pregătit cu grijă pentru plecarea pe front. Când o serie de încurcături birocratice întârzie încorporarea sa, el se găseşte în situaţia de a nu avea nimic mai bun de făcut decât să-şi piardă vremea cu lucruri mărunte.

Omul suspendat reprezintă jurnalul său, o extraordinară relatare a rătăcirilor sale neliniştite pe străzile oraşului Chicago, a gândurilor sale despre trecut, a reacţiei sale psihologice faţă de inactivitatea sa, în vreme ce războiul se dezlănţuie în întreaga lume, şi a observaţiilor sale asupra libertăţii de a alege.

„Una dintre cele mai oneste mărturii despre psihologia unei întregi generaţii care a crescut în vremea Marii Crize şi a războiului,”a scris Edmund Wilson, The New Yorker. „În ceea ce priveşte stilul, fondul filosofic, natura ipotetică a eroului, Omul suspendat ocupă un loc unic în literatura noastră contemporană, semănând mai mult cu un roman de Albert Camus decât cu unul al vreunui romancier american de astăzi,”a comentat Paul Levine. „Saul Bellow este cel mai important scriitor de limbă engleză din a doua jumătate a secolului XX. Opera lui este perenă şi, în acelaşi timp, nemilos de contemporană,” a susținut Sunday Times.

• Războiul nu are chip de femeie

Războiul nu are chip de femeie, poartă semnătura scriitoarei Svetlana Aleksievici. Al Doilea Război Mondial nu va ajunge niciodată să-şi dezvăluie întreaga grozăvie. În spatele faptelor de arme, al atrocităţilor şi al crimelor monstruoase comise împotriva civililor se ascunde o altă realitate. Aceea a miilor de femei sovietice trimise pe front împotriva inamicului nazist.

Svetlana Aleksievici şi-a dedicat şapte ani din viaţă colectării mărturiilor unor femei care, multe dintre ele, la momentul acela erau abia ieşite din copilărie. După primele sentimente de euforie, asistăm la o schimbare radicală de ton, pe măsură ce ajungem la încercarea fatală a luptei, însoţită de partea sa de întrebări şi de suferinţă. Abandonând tăcerea în care şi-au găsit refugiul, aceste femei îndrăznesc, în sfârşit, să prezinte războiul aşa cum l-au trăit.

Vladimir Voinovici spune despre Svetlana Aleksievici că „este unul dintre cei mai valoroşi scriitori ai vremurilor noastre. Proza ei nu este feminină, ci aspră precum războiul […], dar, prin expresivitatea ei, devine artistică, palpabilă, profund emoţionantă”.

• Babbitt

O altă carte la Ordinea Zilei este Babbitt de Sinclair Lewis. La prima vedere, cartea redă viața monotonă a unui afacerist din clasa de mijloc. Monotonă pentru noi, pentru el pare existența perfectă a unui om ce se simte împlinit.

George F. Babbitt trăiește în America, locul în care orice vis devine realitate. Sau cel puțin așa cred mulți dintre cei care văd America ca o țară a tuturor posibilităților.

Ceea ce trăiește Babbitt pare visul omului ce nu-și dorește ca „perfecțiunea” existenței sale să fie alterată în niciun fel. Merge la club, joacă golf, se implică în politică etc.

H.L. Mencken spunea într-o cronică a romanului că nu cunoaște niciun alt autor american „care să prezinte cu mai multă acuratete adevărata Americă. [Babbitt] este un document social de prim rang”.

La rândul său, Paul Morand ne face o caracterizare nuanțată a personajului principal al cartii: „Babbitt este un om de afaceri modest, nu îndeajuns de important pentru a lupta cu instituțiile sacre cărora americanul de rând și-a vândut sufletul ca să se poată bucura de pace și prosperitate. Înfrângerea sa, descrisă cu forță, admirabila înțelepciune și umorul unui mare scriitor, este înfrangerea unei întregi națiuni. De aceea cartea a provocat o atât de profundă tulburare în America și a avut un succes atât de durabil. În spiritul acesta trebuie să o citim dacă vrem s-o înțelegem și să fim impresionați de ceea ce are ea să ne transmită”.

Cartea a fost publicată pentru prima dată în 1922, iar la apariția sa a provocat adevărate „cutremure”. Personajul central este exponentul unei clase de mijloc dominante în America. Sinclair Lewis a reușit prin stilul său sarcastic să aducă în fața cititorilor imaginea unei categorii sociale pe care viața a obligat-o să se conformeze unor norme care nu îi sunt întotdeauna pe plac. De altfel, trebuie menționat ca termenul „babbit” a intrat în tezaurul limbii engleze cu sensul de „persoană sau mai ales afacere sau om de afaceri care se conformează orbește standardelor predominante ale clasei de mijloc”.

Prin acest roman, Sinclair Lewis „a administrat Statelor Unite un pumn drept în plexul solar, a imortalizat un personaj tipic american și a adăugat limbii noastre câteva cuvinte care au devenit monedă curentă”, notează The Times într-o cronică.

• Al zecelea om

Continuăm seria recomandărilor de carte cu Al zecelea om, roman semnat de Graham Greene, în care războiul este văzut dintr-un alt unghi, fiind expus prin ochii unui prizonier. Nu vă așteptați să citiți un roman obișnuit despre război și consecintele sale. Este o carte în care natura umană este fin analizată, fiind redată cititorului în cele mai profunde aspecte ale sale.

Chiar Graham Greene ține să ne pună în temă, spunându-ne că „natura umană nu funcționează în alb și negru, ci în gri și negru”.

Romanul este structurat în patru părți, iar cartea debutează prezentându-l pe Jean-Louis Chavel, personajul principal, într-o închisoare nazistă din Paris. Nu este singur într-o celulă, ci stă alături de alți 27 de prizonieri proveniți din diferite medii sociale. Un ordin dat de Hitler va declanșa un veritabil maraton pentru viață. Toate lagărele de prizonieri sunt informate că trebuie executați oameni pentru a da o lecție celor care se opun sistemului. Soldatul care se ocupă de “trierea” celor care trebuie trimiși la moarte, în închisoarea în care este Chavel, îi lasă pe prizonieri să decidă cine va fi executat a doua zi. Din acest punct se dezvoltă un adevărat val de frică printre prizonieri, iar cititorul va asista la un fel de loterie a morții.

Chavel trage unul dintre biletelele care îl condamnă la execuție, iar, de frica morții, caută soluții salvatoare. Averea nu mai are nicio valoare acum, scriitorul arătându-ne brutal că în fața morții toți oamenii sunt egali. Avocatul Jean-Louis Chavel își cedează numele și averea pentru viață.

Romanul urmărește în celelalte părți evoluția personajului scăpat din închisoarea nazistă. Iar loteria morții continuă.

Într-o cronică despre opera scriitorului Graham Greene, prezentată de People, se preciza că „dacă ar fi trăit să vadă cel de al Doilea Război Mondial, Edgar Allan Poe ar fi scris o astfel de carte. O intrigă palpitantă, care abordează chestiuni morale majore într-o notă minoră, așa cum se întâmplă de obicei în povestiri. Și totuși, Al zecelea om ne intrigă pentru că pune întrebări dificile despre responsabilitate, curaj, vinovăție și iubire, despre opțiunile posibile atunci când ne confruntăm cu răul absurd, despre virtutea care apare întotdeauna când te aștepți mai puțin, nu pe drumul mare, ci pe căi lăturalnice”.

Al zecelea om este o carte scrisă într-o manieră extraordinară. Cititorului îi este oferită șansa de a vizualiza atmosfera vremurilor crunte din perioada războiului. În același timp, trăiește drama personajului principal, simțind aproape fizic durerea psihică pe care o simte și Chavel. Faptul că inițial povestea autorului Graham Greene a fost scrisă pentru o ecanizare cinematografică și-a pus amprenta asupra cărții de mai târziu, imaginea jucând un rol major în mesajul transmis cititorului.

• Moștenitorii

Moștenitorii,cartea semnată de William Golding, se bazată pe o poveste captivanta, care odată parcursă nu are cum să nu te facă să-ți pui întrebări. Trebuie să mărturisesc faptul că am răsfoit inițial primele pagini cu destul de multă reticență, având în minte primul roman al autorului, Împăratul muștelor, pe care nu l-am gustat prea mult. Duritatea imaginilor redate de William Golding m-a făcut să încerc un sentiment de panică maximă. Cu Moștenitorii, scriitorul a reușit să mă transforme într-un fan declarat.

Lok și micul său trib mi-au stârnit interesul, compasiunea, obligându-mă în același timp să mă gândesc la ceea ce înseamna evoluția, dar și decăderea omului. Lok este un veritabil pater familias în varianta de Neanderthal, iar Golding îl expune în diferite ipostaze care țin de viața sa. Și chiar dacă la finalul cărții autorul îl aduce în fața cititorului așa cum este perceput de Tuami, conducătorul grupului de Homo sapiens, el rămâne un personaj pozitiv pe care nu ai cum să nu-l iubești și să nu-l compătimești pentru ceea ce îi rezervă soarta.

Lupta pentru supremație, “războiul” între specii, efectele evoluției, dar și cele ale degradării umane sunt doar câteva dintre aspectele pe care William Golding le surprinde magistral. Dacă Lok și ai săi omoară pentru a supraviețui, clanul condus de Tuami ucide din plăcere, din dorința de a domina.

Malcom Bradbury spunea despre Golding că „a fost un scriitor cu o minunată vocație epopeică. [S-a priceput să spună] povești originare, despre cum a învățat omul să vorbească, despre izvoarele răului, despre straniile surse ale artei”.

Autor: Isabela Nicolescu

Foto: Pixabay.com