O descoperire recentă făcută sub Kolsåstoppen, un deal situat în Bærum, în estul Norvegiei, a readus în atenție gravurile rupestre preistorice din Norvegia și pe oamenii care le-au creat în urmă cu mai bine de 3.000 de ani.
Un raport al Science Norway indică faptul că experimentatul vânător de gravuri rupestre Tormod Fjeld a dat, în mod neașteptat, peste o concentrație remarcabilă de gravuri în timp ce își conducea fiica într-o locație din apropiere. Ceea ce a început ca o privire de rutină asupra terenului înconjurător s-a transformat rapid în descoperirea mai multor gravuri excepțional de bine conservate, gravate în stâncă, arată publicația Aekeonews.
Printre cele mai izbitoare figuri se numără gravurile mari în formă de nave, un motiv recurent și extrem de semnificativ în arta rupestră scandinavă. Se crede că aceste nave, unele redate în poziție verticală, altele inversate, datează din epoca bronzului nordic (aproximativ 1800–500 î.Hr.).
Arheologii interpretează pe scară largă astfel de imagini cu nave ca reprezentări simbolice ale călătoriilor, comerțului, călătoriilor rituale sau credințelor cosmologice legate de soare și de viața de apoi.
Gravuri similare în formă de nave au fost găsite în situri de artă rupestră foarte cunoscute, cum ar fi Tanum în Suedia și Alta în nordul Norvegiei, sugerând tradiții culturale și simbolice comune în mari părți ale Scandinaviei preistorice.
Pe lângă nave, Fjeld a identificat o amprentă mare care înfățișează talpa unui picior, precum și o mână cu cinci degete groase. Părțile corpului uman sunt relativ rare în arta rupestră norvegiană în comparație cu animalele și navele, ceea ce face ca motivele acestea să fie deosebit de interesante.
Cercetătorii asociază adesea amprentele și, în special amprentele de mâini cu prezența rituală, marcaje teritoriale sau acte simbolice de identitate și proprietate. Gravuri similare din alte regiuni nordice au fost interpretate ca expresii ale puterii, participării la ceremonii sau conexiunilor dintre oameni și peisajele sacre.
Înțelegerea peisajului ca o cheie a descoperirii
Fjeld subliniază faptul că descoperirea cu succes a gravurilor rupestre nu se bazează doar pe întâmplare, ci pe o înțelegere aprofundată a peisajului. În interviul său acordat Science Norway, el explică faptul că interpretarea caracteristicilor terenului – cum ar fi țărmurile antice, suprafețele stâncoase orientate spre soare și apropierea de căile navigabile preistorice – este crucială.
În epoca bronzului, nivelul mării era semnificativ mai ridicat, ceea ce înseamnă că multe gravuri care se află acum în interiorul continentului erau odată situate în apropierea coastei. Acest model este în concordanță cu descoperirile din Norvegia, unde gravurile rupestre sunt frecvent situate de-a lungul fostelor rute maritime.
Această abordare bazată pe peisaj nu numai că ajută la localizarea gravurilor, dar oferă și o perspectivă asupra modului în care oamenii preistorici au interacționat cu mediul lor.
Fjeld observă că metoda acesta creează un sentiment de apropiere de „artiștii” originali, permițând observatorilor moderni să înțeleagă mai bine alegerile și semnificațiile din spatele plasării imaginilor.
CITEȘTE ȘI: Locul în care a fost construit Templul Karnak reflectă credințele antice egiptene despre creație
Semnificație arheologică și resurse limitate
Reidun Marie Aasheim, arheolog în cadrul Primăriei Akershus, a descris descoperirile drept „foarte interesante” într-un comentariu acordat ziarului norvegian Budstikka, citat de Science Norway.
Totodată, a subliniat că multe situri de patrimoniu cultural din Norvegia rămân nedocumentate din cauza resurselor limitate. Studiile arheologice oficiale sunt adesea efectuate doar atunci când sunt planificate proiecte de infrastructură, cum ar fi construcția de drumuri sau dezvoltarea de locuințe. Prin urmare, explorarea sistematică efectuată de amatori dedicați, precum Fjeld, joacă un rol important în extinderea cunoștințelor despre patrimoniul preistoric al Norvegiei.
Contribuțiile lui Fjeld nu se limitează la Bærum. De-a lungul fiordului Oslo, în municipalitatea Frogn, lângă Drøbak, numărul siturilor de sculpturi rupestre cunoscute a crescut dramatic.
Deși anterior fuseseră înregistrate doar zece situri, Fjeld a descoperit peste 70 de locații noi din 2023. Această creștere accentuată subliniază cât de multe lucruri rămân nedescoperite și sugerează că sud-estul Norvegiei ar putea deține una dintre cele mai dense concentrații de artă rupestră din regiune.
Gravuri rare în gresie în estul Norvegiei
Un aspect deosebit de neobișnuit al descoperirii de la Bærum este materialul folosit. Lucrările sunt gravate în gresie, nu în granitul dur, mai frecvent întâlnit în Østfold și în alte părți ale estului Norvegiei. Gresia oferă o suprafață mai moale, permițând ca urmele individuale ale uneltelor să rămână vizibile ca mici adâncituri. Acest lucru oferă informații valoroase despre tehnicile de lucru și uneltele folosite în epoca bronzului. În schimb, gravurile în granit tind să fie mai dens ciocănite, ascunzând adesea urmele individuale.
Gravurile din gresie sunt mai puțin durabile și, prin urmare, mai rare, de aceea conservarea lor este deosebit de importantă. Existența lor sugerează, de asemenea, că artiștii preistorici și-au adaptat tehnicile la condițiile geologice locale, demonstrând atât îndemânare, cât și flexibilitate.
Extinderea imaginii Norvegiei preistorice
Luate împreună, aceste descoperiri adaugă detalii importante la înțelegerea mai amplă a societății norvegiene din epoca bronzului. Navele, motivele umane și alegerea locației indică o cultură profund legată de mare, practicile rituale și expresia simbolică.
După cum relatează Science Norway, Fjeld consideră că mult mai multe sculpturi rămân ascunse în peisajele din Asker și Bærum. Dar, da, descoperirile viitoare ar putea remodela interpretările actuale ale trecutului preistoric al Norvegiei și ar putea consolida legăturile dintre tradițiile artei rupestre scandinave în ansamblu.
Autor: Corina Gheorghe
Foto:Tormod Fjeld
