Aromele parfumurilor antice păreau pierdute pentru totdeauna. Totuși, în urma cercetărilor făcute în vechiul oraș fenician Motyé, arheologii au reușit să scoată la lumină parfumuri vechi de aproape 2.700 de ani, cu funcții multiple: deopotrivă bun de lux, ofrandă sacră și simbol al statutului social în rândul comunităților din zona mediteraneeană.
Piesele de ceramică, monedele și oasele pot supraviețui milenii în subteran. Însă parfumurile se evaporă, scăpând aproape întotdeauna cercetărilor arheologice, scrie revista franceză GEO.
O echipă interdisciplinară a reușit, pentru prima dată, să surprindă aceste esențe volatile. Analizând 51 de flacoane ceramice din orașul fenician Motyé (sau Motya), în largul coastei Siciliei, cercetătorii au dezvăluit rolul central jucat de uleiurile parfumate în Mediterana din epoca fierului. Rezultatele lor au fost publicate în Journal of Archaeological Method and Theory, pe 6 august 2025.
Motye, răscruce de drumuri feniciene în Marea Mediterană
Fondat de fenicieni în secolul al VIII-lea î.Hr. pe o mică insulă din largul coastei orașului Marsala, Sicilia, orașul Motye a fost un punct comercial care lega Estul de Vest.
Protejat de ziduri puternice, adăpostea locuințe, ateliere și un tofet – un sanctuar în aer liber legat de ritualuri religioase încă misterioase.
Motye prosperă datorită comerțului cu sare, metale și purpură, dar așezarea a fost distrusă în 397 î.Hr. de Dionisie cel Bătrân din Syracus, apoi abandonată în favoarea Lilybaeum (actuala Marsala) de către cartaginezi.
În mormintele, casele și sanctuarele din Motyé au fost găsite sticle mici, delicat lucrate, cu dimensiuni cuprinse între 15,5 și 18,5 centimetri, care ar putea părea inofensive.
Cu toate acestea, răspândirea acestor sticle în Marea Mediterană spune o poveste diferită. Produse în sudul Feniciei, într-o zonă situată între Beirutul de astăzi (Liban) și regiunea Muntelui Carmel (Israel), acestea serveau unor scopuri diverse.
Uleiuri sacre care unesc comunitățile
Analize recente au relevat însă reziduuri de lipide vegetale, rășini de pin și rășini de mastic în unele dintre aceste uleiuri, indicând prezența unor preparate antice din uleiuri parfumate.
CITEȘTE ȘI: Descoperirea unor canoe de acum 7.000 de ani dovedește că oamenii navigau în Marea Mediterană
Cu toate acestea, potrivit cercetătorilor, aceste uleiuri nu pot fi reduse la simple bunuri de lux. În ritualurile funerare, acestea erau folosite pentru a însoți morții, a purifica spațiile și a marca memoria.
În plus, aceste mirosuri îndepărtate au fost, de asemenea, markeri invizibili – dar puternici – ai mobilității și coeziunii diasporei feniciene.
„[Uleiurile] au jucat un rol de legătură culturală, o expresie a identității, însoțind migranții fenicieni de-a lungul Mediteranei. Purtând parfumurile pământului lor natal, acestea au servit ca instrumente ale memoriei și au întărit practicile comune și experiențele olfactive în cadrul comunităților dispersate.”, explică dr. Adriano Orsingher, cercetător la Universitatea Eberhard Karl din Tübingen (Germania) și autor al studiului.
Parfumul, între apartenență și prestigiu
După cum subliniază echipa, zona mediteraneeană din epoca fierului a fost un spațiu marcat de o mare mobilitate, comerț intens și interacțiuni culturale. Fenicienii – marinari, comercianți și artizani faimoși – s-au numărat printre principalii actori ai acestei dinamici, stabilindu-și așezările mult dincolo de leagănul lor levantin. Producția și utilizarea substanțelor parfumate au fost o parte esențială a practicilor lor culturale, atât pentru uz local, cât și pentru export.
Prin urmare, studiul solicită o reconsiderare mai amplă a modului în care migrația, comerțul și apartenența culturală erau percepute în antichitate. „Trebuie să regândim mobilitatea antică nu doar ca mișcare de persoane și bunuri, ci și ca circulație a mirosurilor, amintirilor și tradițiilor senzoriale. Parfumul este strâns legat de identitate. În acest sens, joacă un rol crucial – deși adesea trecut cu vederea – în procesele de migrație, așezare și schimb cultural.”, subliniază Adriano Orsingher.
Cu toate acestea, se subliniază faptul că deținerea, oferirea sau utilizarea parfumului importat nu era la îndemâna oricui la acea vreme. Era o marfă rară, demonstrând un acces privilegiat la principalele circuite comerciale mediteraneene. Departe de o simplă cochetărie, a fost astfel mult timp – pe lângă un marker de identitate – un mijloc de distincție și o armă de prestigiu, consolidând ierarhiile sociale emergente în comunitățile neolitice.
Autor: Corina Gheorghe
Foto: www.springer.com
CITEȘTE ȘI: Cum se hrăneau oamenii în urmă cu cinci mii de ani?

