La cincizeci de zile de la sărbătoarea Sfintelor Paști și la zece zile de la Înălțarea Domnului, creștinii ortodocși sărbătoresc Pogorârea Sfântului Duh. În Noul Testament, această zi aminteşte de venirea Duhului Sfânt peste Apostoli, Duh Care dă Legea duhovnicească, călăuzeşte spre adevăr şi ne învaţă cele plăcute lui Dumnezeu.
„Și când a sosit ziua Cincizecimii erau toți împreună în același loc. Și din cer, fără veste, s-a făcut un vuiet ca o suflare de vânt ce vine repede, și a umplut toată casa unde ședeau ei. Și li s-au arătat, împărțite, limbi ca de foc și au șezut pe fiecare dintre ei. Și s-au umput toți de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi” (Fapte, 2, 1-4)
În Vechiul Testament, Cincizecimea amintea de primirea Legii pe Muntele Sinai, de suferinţele evreilor în pustiu, precum şi de necazurile cele multe prin care au trecut, până să ajungă în pământul făgăduinței, unde s-au îndulcit de roade, de grâu şi de vin. De aceea, la această sărbătoare se mulţumea lui Dumnezeu şi pentru secerişul nou.
La acest moment al calendarului evreiesc și la zece zile de la Înălțarea la Cer a lui Hristos, ucenicii se aflau pe Muntele Măslinilor, în locul lor obișnuit de adunare. Acolo se rugau, avându-se unii pe alții, căutând să împace în sufletul lor Legea Veche, în care fuseseră crescuți și Legea Nouă lăsată lor de Iisus. Iar Iisus, odată plecat la Tatăl, nu i-a lăsat singuri, i-a lăsat în seama Duhului Sfânt.
Duhul Sfânt
Sfântul Duh Se numeşte Mângâietor, pentru că are putere să ne mângâie şi să ne aline; pentru că pe El L-am primit în locul lui Hristos. Şi El mijloceşte, cu graiuri nespuse, pentru noi către Dumnezeu, ocrotindu-ne ca un iubitor de oameni, ca şi Hristos, că şi Hristos este Mângâietor, pentru că zice Apostolul Ioan: „Avem Mângâietor către Tatăl pe Iisus Hristos Cel drept” (1 Ioan 2,1).
Prin El este toată înţelepciunea, viaţa, mişcarea, împărtăşirea din sfinţenie şi din orice fel de viaţă. Tot ce are Tatăl şi Fiul are şi El, afară de nenaştere şi naştere, întrucât El purcede din Tatăl.
Duhul revărsându-Se, aşadar, lumea s-a umplut de tot felul de daruri şi, prin El, toate neamurile au fost călăuzite la cunoaşterea adevăratului Dumnezeu, iar Apostolii au primit puterea de a alunga toată boala şi toată neputinţa. Hristos a pregătit venirea Sfântului Duh peste Ucenicii Săi, când, înainte de pătimire, le-a vobit despre aceasta (Ioan 7, 38-39), apoi, mai clar, după Înviere, când a suflat asupra lor (Ioan 20,22). Iar acum L-a trimis pe El, în chip de limbi de foc.
Istoria Bisericii începe la Rusalii
Cincizecimea este totodată sărbătoarea întemeierii Bisericii Creştine, căci în aceeaşi zi, în urma cuvântării însufleţite a Sfântului Apostol Petru, s-au convertit la creştinism aproape trei mii de suflete, care au alcătuit cea dintâi comunitate creştină din Ierusalim (Fapte 2,41), nucleul Bisericii de mai târziu.
Prin Pogorârea Duhului Sfânt a început o epocă nouă în istoria mântuirii neamului omenesc. Astfel a luat fiinţă în chip văzut Biserica, adică Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ, flacăra Duhului Sfânt în lume. S-a împlinit în acest mod ţelul final al întrupării, al jertfei de pe cruce şi al Învierii Domnului.
Fiecare Apostol a primit pe Duhul Sfânt şi cu toţii au pornit în lume vestind tainele Împărăţiei cerurilor în graiul tuturor popoarelor, cei ce s-au botezat erau „bărbaţi cucernici din toate neamurile care sunt sub cer“, s-a creat atunci o unitate nouă, spirituală, un aşezământ în care toate se adună ca mădularele într-un trup, formând Biserica, Trupul cel tainic al lui Hristos. Iată, dar, că Rusaliile sunt ziua întemeierii Bisericii creştine ca instituţie divino-umană.
Rusaliile
Sărbătoarea pogorârii Duhului Sfânt a fost numită de români „Rusalii” de la sărbătoarea trandafirilor din lumea romană, consacrată cultului morţilor. Creştinii au preluat obiceiul roman, făcând din sâmbăta dinaintea Rusaliilor una din zilele de pomenire generală a morţilor.
În unele zone ale ţării, în sâmbăta Rusaliilor se împart oale împodobite cu flori şi cu un colac deasupra pentru pomenirea morţilor. În duminica Rusaliilor se împart farfurii frumos împodobite pentru vii.
În tradiţia Bisericii Ortodoxe, în ziua imediat următoare marilor sărbători se comemorează persoanele care stau în legătură nemijlocită cu persoana sau evenimentul aflat în centrul respectivei sărbători.
Întrucât persoanele Sfintei treimi, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, sunt într-o legătură nemijlocită, lunea de după duminica Rusaliilor este consacrată proslăvirii Sfintei Treimi. De fapt, sărbătoarea Rusaliilor are consacrate două zile.
Autor: Corina Gheorghe
Foto: Arhiva Ordinea Zilei
