30 septembrie 2022
16.7 C
București

Botezul Domnului Iisus Hristos (Boboteaza – Dumnezeiasca Arătare)

De citit...

Botezul Domnului Iisus Hristos, (Boboteaza – Dumnezeiasca Arătare), sărbătorită de creștinii ortodocși pe 6 ianuarie, evocă evenimente petrecute pe la începutul anului în care  Domnul Iisus Hristos  împlinea vârsta de treizeci de ani. Crescut în Galileea, în cetatea Nazaret, Mântuitorul Iisus Hristos a tăinuit înaintea oamenilor puterea şi înţelepciunea dumnezeirii Sale până la această vârstă, pentru că la iudei se considera a fi o necuviinţă să devină cineva  învăţător sau  preot înainte de a împlini treizeci de ani . 

„Eu v-am botezat pe voi cu apă El însă vă va boteza cu Duh Sfânt”

Ioan Înainte-mergătorul, care era cu puțin mai mare decât Mântuitorul, și care din copilărie până atunci a trăit în pustietate, a venit din poruncă divină la râul Iordan predicând botezul de pocăință spre iertarea păcatelor. El boteza mulţimile, care îşi recunoşteau păcatele…

Ioan boteza în pustie, propăvăduind botezul pocăinței întru iertarea păcatelor, și ieșeau la el tot ținutul Iudeii șitoți  cei din Ierusalim și se botezau de către el în râul Iordan, mărturisindu-și păcatele. Și Propovăduia zicând:  Vine în urma mea, cel  ce este mai tare decât mine, Căruia nu-I sunt vrednic, plecându-mă să-I dezleg cureaua încălțămintelor. Eu v-am botezat pe voi cu apă El însă  vă va boteza cu Duh Sfânt” (Marcu 1,- 4,5,7,8)

În același timp a venit din Galileea și Iisus la Iordan și a primit botezul, El Stăpânul de la Ioan, robul. Cu această ocazie s-au petrecut fapte minunate: deschiderea cerului, pogorârea Sfântului Duh, Mărturisirea Tatălui, prin care s-a arătat dumnezeirea lui Iisus și taina cea mare a Treimii, de aici și numele de „Arătarea Domnului” (Epifanie) dată acestei sărbători.

Părintele Constantin Galeriu, de la parohia Sfânta Parascheva din Torino, explică: „Iisus împlineşte această rânduială a Vechiului Testament şi a întregii lumi vechi; pentru că El nu a venit să strice Legea ci s-o plinească (adică să o ducă la plinătate); să plinească Vechiul Testament, care se încheie aici; cum va spune Mântuitorul mai pe urmă (după Sfântul Luca): „Legea şi proorocii au fost până la Ioan”, iar de acum înainte se vesteşte Evanghelia. Atunci Ioan a primit, cu smerenie, în faţa Stăpânului.”

Iisus n-a avut păcat de mărturisit, dar a primit actul simbolic, anume Şi-a plecat capul în apa Iordanului (aşa cum Îşi va pleca făptura lui umană pe cruce şi de pe cruce în mormânt, şi va ieşi la înviere), dezvăluind încă de aici, simbolic, taina înecării păcatului şi învierii.

„Atunci, spune Scriptura “îndată ieşind (care arată că nu a urmat mărturia păcatelor pentru că era Cel fără de păcat), cerul s-a deschis (El a deschis cerul) şi Duhul Sfânt a coborât peste El în chip de porumbel şi glasul Părintelui ceresc s-a auzit: “Acesta este Fiul Meu cel iubit…”. Sfântul Marcu (ucenic al Sfântului Petru) spune: “Tu eşti Fiul Meu cel iubit. Întru Tine am binevoit” (aşa cum rostise din veşnicie: “Tu eşti Fiul Meu. Eu astăzi Te-am născut”” aşa şi acum, într-o a doua naştere). Şi întru Tine să fie toţi chemaţi, toţi pentru care am spus prin gura psalmistului: Voi dumnezei sunteţi, fii ai Celui preaînalt. De aceea Te-am trimis în lume, Fiul Meu: Mergi şi-Ţi mântuieşte fraţii! Întru Tine am binevoit (e toată bunăvoirea Mea).

Făptura întreagă este operă a voinţei lui Dumnezeu; a bunei voiri a Părintelui ceresc, prin lucrarea Fiului şi în unitatea, în comuniunea, în sânul Duhului Sfânt Care ne strânge pe toţi. El este arzând în noi dorul după Fiul; aşa cum a coborât în chipul porumbelului peste Fiul, acum, la botez” , notează părintele Constantin Galeriu

 Prin mijlocirea apei sfințite se binecuvântează întreaga natură

Încă din secolul al II lea e.n., Sfântul Clement Alexandrinul amintește de Sărbătoarea Bobotezei. În primele secole, Boboteaza era sărbătorită împreună cu Nașterea Domnului, pe 6 ianuarie. Începând cu secolul al IV lea, cele două sărbători au fost despărțite: 25 decembrie fiind data stabilită pentru prăznuirea Nașterii Domnului și 6 ianuarie pentru Botezul Domnului.

În Noul Testament, apa devine mijlocul prin care Sfânta Treime s-a descoperit în timpul Botezului lui Iisus. În timpul Botezului, prin punerea mâinii Sfântului Ioan Botezătorul, este din nou reafirmat înțelesul spiritual și potențial al apei ca sursă a vieții, ca și în momentul creației lumii: „Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor” (Facerea 1, 2).

Sfântul Ioan Gură de Aur spune într-o predică la praznicul Botezului Domnului, că în ziua în care Iisus s-a botezat a sfinţit şi firea apelor: „Deci pentru aceea în ziua praznicului acestuia toţi iau apă din râu şi o duc la casele lor şi ţin câte un an sau doi sau mai mulţi şi nu se strică, de vreme ce se sfinţesc astăzi”.

Așa că, în fiecare an, la Bobotează, se săvârșește slujba de sfințire a apelor în amintirea faptului istoric al botezului lui Hristos. Totodată prin mijlocirea apei sfințite se binecuvântează întreaga natură, revărsând asupra ei deplinătatea harului lui Hristos. Pentru a sublinia amploarea acestei slujbe, este obiceiul ca ea să se săvârșească în afara bisericii, lângă un izvor, un râu, sau fântână, indicându-se, astfel, dimensiunea cosmică a slujbei prin care Biserica vrea să sfințească toata firea, prin darul Sfântului Duh și stropirea cu „apa mântuirii”.

Autor: Corina Gheorghe
Foto: Arhiva Ordinea Zilei

 

- Publicitate -spot_img

Mai multe articole

Știrile zilei

- Publicitate -spot_img