Cancerul de prostată este cea mai frecventă formă de cancer în rândul bărbaților. Într-o astfel de afecțiune, diagnosticarea la timp este foarte importantă și are o contribuție decisivă în evoluția ulterioară a pacientului. Dr. Amedeia Niță, medic primar specializat în oncologie medicală, atrage atenția că, începând cu vârsta de 55 de ani, domnii ar trebui să-și facă testarea PSA (Antigen Specific Prostatic). Rezultatele obținute în urma acestor testări trebuie interpretate de medici, specialiștii fiind singurii în măsură să stabilească întreaga conduită terapeutică. „Conform ghidurilor, testarea PSA ar trebui începută undeva în jurul vârstei de 55 de ani, cu un amendament și acest amendament face referire la bărbații cu istoric familial de cancer de prostată. Ei sunt cei care ar trebui să efectueze PSA-ul începând cu vârsta de 45 de ani. Ceva mai devreme!”, punctează interlocutoarea Ordinea Zilei. O atenție deosebită trebuie acordată și mutațiilor BRCA. Ele generează riscul de a dezvolta mai multe tipuri de cancer, în special cancer de sân și ovarian, dar și cancer de prostată, pancreas, melanom ….
Dintre toate cancerele, cel de prostată are incidența cea mai ridicată în rândul sexului masculin. Toți bărbații prezintă riscul de a dezvolta această boală, care apare prin hipertrofierea unei glande importante. Odată cu înaintarea în vârstă, această glandă se mărește, iar prin multiplicarea celulelor, care de altfel se găsesc în mod normal în țesutul prostatic, apar și anomalii structurale ale anumitor celule, care inevitabil duc la transformarea malignă.
În acest context, dr. Amedeia Niță subliniază importanța screening-ul care este destul de simplu de făcut. Procedura implică, în primă fază, o determinare a antigenului specific prostatic (PSA).
Ghidurile de specialitate stabilesc faptul că testarea PSA se face începând cu vârsta de 55 de ani. Există însă situații în care această investigație medicală trebuie efectuată mult mai devreme. „Bărbații cu istoric familial de cancer de prostată ar trebui să-și testeze PSA-ul începând cu vârsta de 45 de ani. Ceva mai devreme! Trebuie avute în vedere rudele de gradul unu ( părinți, bunici) care au avut cancer din sfera prostatei. De asemenea, este foarte important, iar noi amintim lucrul acesta pacienților, să se țină cont și de mutația care stă la baza declanșării cancerului de prostată la vârste tinere și aici fac referire la mutația BRCA, care este transmisă și pe linie maternă. Adică, dacă au existat multe rude de gradul unu (mame, surori, bunici) care au avut cancere în sferă mamară la vârste tinere, cancere ovariene, atunci pacientul de sex masculin trebuie să testeze PSA-ul la vârste ceva mai tinere.”, nuanțează medicul.
Rezultatele PSA-ului trebuie interpretate de un medic
Testarea PSA este primul pas pentru o diagnosticare a bolii prostatice, iar valoarea înregistrată este cea care stabilește etapele următoare din investigația medicală. „Dacă facem referire la vârsta de 55 de ani, care pentru marea majoritate a bărbaților reprezintă hotarul de testare, ar trebui ca valoarea PSA-ului să fie mai mică decât 3 ng/mL. Evident că, dacă este spre exemplu 3,5 sau 4, nu înseamnă că avem cancer, ci înseamnă că, în loc să efectuăm testarea la intervale de doi ani, cum ar trebui normal, o efectuăm la un an. Foarte importantă este și dinamica de creștere a PSA-ului, pentru că dacă a fost o valoare, să zicem de 2,5 la 55 de ani și la 57 de ani ajungem la 5, atunci bineînțeles că o să-l testăm peste doar șase luni. Toate aceste valori, iar acesta este mesajul cel mai important pe care trebuie să-l transmitem pacienților, trebuie interpretate de medici, și nu de pacient prin prisma intervalelor cunoscute. Este important ca pacientul să ajungă la un specialist care poate să și coordoneze toți pașii, în eventualitatea în care se impune o testare mai frecventă.”, transmite dr. Amedeia Niță.
Atunci când valoarea PSA-ului este una care poate indica probleme, pacientul este direcționat către medicul urolog, care poate face o examinare locală, realizând un tușeu rectal. În paralel, se mai face o evaluare imagistică: o ecografie abdominală sau o ecografie transrectală, iar mai nou un RMN multiparametric, prin care se reușește o vizualizare extrem de fidelă a modificărilor din interiorul țesutului prostatic.
„Examinarea clinică are limitele ei și s-ar putea ca în timpul unei astfel de proceduri să nu se simtă nimic, nici măcar o prostată rigidă, dar totuși intraprostatic să fie niște modificări. De asemenea, ecografia are și ea limitările ei. De aceea, atunci când avem o situație în care PSA-ul este într-o creștere anormală sau o vârstă foarte tânără, recomandăm RMN multiparametric”, mai spune interlocutoarea Ordinea Zilei.
În urma evaluării urologice ( examinare clinică, ecografie, RMN…), în cazurile în care există suspiciunea unui cancer de prostată se impune puncția – biopsie.
„Aceasta este conduita terapeutică pe care o abordăm atunci când pacientul prezintă o suspiciune de cancer de prostată. Diagnosticul de certitudine este cel histopatologic. După ce este stabilit diagnosticul, după biopsie, pasul următor este ca pacientul să fie supus unei examinări în echipa multidisciplinară, în ideea în care urologul ar trebui să discute cu oncologul, cu un radioterapeut și, foarte important, cu anatomopatologul, astfel încât o astfel de echipă să stabilească pașii următori. Evident, trebuie să avem o stadializare corectă, iar dincolo de RMN-ul multiparametric, sunt anumite situații în care trebuie să facem și scintigrafia osoasă, trebuie să facem tomografia completă. Dar aceste proceduri nu sunt obligatorii pentru toate cazurile. Spre exemplu avem niște rezultate anatomopatologice care ne vorbesc despre o celulă blândă, atunci, în condițiile în care PSA-ul este sub valoarea 10, nu ai de ce să faci toate investigațiile, că îl iradiezi inutil pe pacient. Nu o să afli nimic. Toate detaliile acestea trebuie stabilite în echipa multidisciplinară. Practic, urologul spune: uite am pacientul cu biopsia acesta, cu RMN-ul multiparametric prebiopsie făcut, cu glison-ul acesta…. În urma acestor discuții se stabilește care este conduita. Îl lăsăm în supraveghere activă sau nu, îi dăm să facă și celelalte investigații care sunt necesare stadializării corecte…. Pacientul trebuie să știe că situația sa trebuie discutată într-o echipă multidisciplinară, echipă care e greu de obținut în orice colț al țării, dar măcar urologul cu oncologul trebuie să comunice.”, susține medicul.
Simptome urinare care trebuie să-i trimită pe bărbați URGENT la medicDomnii ar mai trebui să știe că există și o serie de simptome urinare care ar trebui să-i trimită URGENT la medic. „Din nefericire, la noi în țară avem o categorie destul de mare de pacienți care evită medicii și se prezintă mult prea târziu atunci când deja au apărut modificări urinare. Bărbații sunt mult mai pudici în a vorbi despre simptomele dumnealor, cum sunt: hematospermia, adică sperma modificată și cu conținut de sânge, durerile care apar în momentul micțiunii, nicturia – urinările frecvente nocturne, jetul urinar întrerupt, mult mai subțire. Toate acestea sunt semne că prostata, prin mărirea ei, influențează celelalte organe din sfera pelvină, care, prin transformarea tumorală pe care o suferă, determină apariția acestor simptome: apasă pe vezica urinară care este în imediata apropiere, infiltrează uretra prostatică și apar sângerările. Toate acestea sunt semne extrem de elocvente pentru o modificare a prostatei și care necesită niște investigații mai aprofundate.”, indică medicul oncolog.Mai grav, sunt situații în care pacienții ajung la medic deja cu metastaze, acuzând dureri osoase intense. „Acest cancer metastazează cel mai frecvent la nivel osos și ganglionar. Și de multe ori vin cu alterări plurisegmentare la nivelul sistemului osos care agravează prognosticul și supraviețuirea pe termen lung a pacientului. Aș insista pe aceste simptome urinare, care atunci când apar denotă că boala este avansată local, dar nu neapărat că este metastazică. La primele semne de genul celor amintite trebuie mers la medic!”, precizează dr. Amedeia Niță.
Tratamentul în cancerul de prostată
Tratamentul în cancerul de prostată diferă de la un caz la altul. În cele mai multe dintre situații se merge pe terapia sistemică, care reprezintă fundamentul terapiei oncologice în cancerul de prostată și care se realizează prin terapia de deprivare a androgenilor. „Terapia hormonală este o terapie complexă. Au apărut molecule noi, care sunt considerate terapii hormonale de generație nouă, pe lângă cele mai vechi, cu impact extrem de favorabil. Această terapie se poate utiliza pentru boala local avansată, pentru recidiva biochimică, care înseamnă că nu avem metastaze, dar PSA-ul după o intenție curativă progresează, deci boala nu-i răspândită, dar PSA-ul crește. Avem aceste terapii de nouă generație, care se aplică și pentru pacienții cu boală mai puțin avansată și dau niște rezultate excepționale. De asemenea, sigur pentru boala metastazică soluția este terapia hormonală de nouă generație. Totodată, avem alianțe de terapii țintite și aici se încadrează terapia cu radioliganzi. Încă nu e la noi în țară, dar se pare că de la anul, din 2026, vom avea acces și noi la ea. Este o terapie care țintește exact celulele maligne și nu alte celule sănătoase din corp. Avem chimioterapia sistemică pe bază de citostatice. Cumva, terapia cancerului de prostată, cel puțin în ultimii zece ani, s-a dezvoltat extrem de mult și cu niște rezultate absolut impresionante. Iar lucrul acesta se vede și prin supraviețuirea pacienților noștri, care trăiesc din ce în ce mai mult și mai bine.”, apreciază interlocutoarea Ordinea Zilei.
CITEȘTE ȘI: Lecția de sănătate. Prin utilizarea în exces a antibioticelor, omul pierde războiul cu infecțiile
De asemenea, în cancerul de prostată sunt și situații în care se poate interveni chirurgical. Dr. Amedeia Niță atrage atenția că prostatectomia trebuie făcută în „centrele de volum”- în centrele în care medicii au foarte multă experiență, au operat mult și au discernământul de a stabili ce pacient poate suporta o astfel de intervenție chirurgicală. „Operăm boala localizată, dar niciodată nu o să operăm boala răspândită. Dacă avem, dincolo de afectarea prostatei, afectarea ganglionilor, dar care nu sunt la nivel pelvin, adică în etajul abdominal inferior, și care pot fi scoși în momentul intervenției, dar avem ganglioni extinși în etajul abdominal superior discutăm despre o boală locală avansată și cu metastaze ganglionare la distanță, care nu este operabilă. Sau dacă avem pacient cu neoplasm de prostată și cu metastaze osoase, atunci nu intervenim chirurgical. În centrele de volum, medicii de acolo știu care este, din punctul de vedere al extinderii bolii, al afectării lanțurilor ganglionare, pacientul pe care îl pot opera cu succes. Pentru că rolul unei operații este să nu mai rămână nimic pe loc. Dacă vorbim de o operație corectă, oncologică.”, menționează specialistul.
Medicul mai amintește faptul că există și o altă modalitate de separare în pacienți operabili și inoperabili în funcție de comorbidități. „Prostatectomia nu este o operație neapărat ușoară și atunci statusul de performanță al pacientului și comorbiditățile cardiovasculare pot reprezenta o contraindicație a operației. Oamenii care operează în centre cu volum mare știu când este indicată o astfel de intervenție.”, adaugă interlocutoarea Ordinea Zilei.
Pentru bolnavii pentru care prostatectomia nu reprezintă o soluție viabilă, o variantă curabilă o reprezintă radioterapia, care este extrem de utilă pentru cancerul de prostată, care poate fi însoțită de hormonoterapie – terapia de deprivare androgenică. Totodată, radioterapia este utilizată și în scop paleativ, acolo unde există metastaze și modificări osoase care sunt dureroase și care au risc de fractură. Radioterapia poate ameliora situația pacientului ajuns în această fază.
„Mesajul meu pentru pacienți este unul direct și anume acela de a face controle periodice, de a-și testa PSA-ul începând cu vârsta de 55 de ani. Aceasta este limita, vârsta de la care trebuie începută testarea PSA-ului, iar dacă li se pare ceva suspect cu valoarea PSA-ului să nu o interpreteze prin prisma propriei gândiri, ci să ceară sfatul specialistului. Iar un al doilea mesaj foarte important este acela de a nu lăsa simptome care sunt extrem de elocvente pentru o boală incipientă să devină cronice. Pentru că lăsând lucrurile la voia întâmplării nu facem altceva decât să lăsăm să progreseze o boală care, inițial vindecabilă, devine mortală. Practic, simptomele care inițial sunt banale trebuie să îi îndemne pe domni să se ducă către urolog, către medicul de familie și să facă investigațiile care li se recomandă. Nu lăsăm simptome care pot fi elocvente pentru un cancer incipient să se dezvolte în așa fel încât să transformăm boala incipientă într-o afecțiune mult prea gravă și greu de tratat!”, încheie dr. Amedeia Niță.
Crește incidența cancerelor în România
România înregistrează o creștere semnificativă a numărului de cazuri noi de cancer, fapt ce subliniază necesitatea unor măsuri eficiente de prevenire, diagnostic și tratament.
Datele Institutului Național de Sănătate Publică arată că în, în 2022, au fost depistate peste 120.000 de tumori, cu 60% mai multe față de acum zece ani.
De asemenea, în 2023, de cazuri noi de cancer a crescut cu 21% față de 2022.
În intervalul ianuarie – septembrie 2024, total al persoanelor cu cancer aflate în evidența medicilor a fost de 564.764, în creștere cu 2% față de aceeași perioadă din 2023.
Cele mai frecvente tipuri de cancer:
- Bărbați: Cancerul de prostată (18,2%), cancerul pulmonar (14,8%) și cancerul colorectal (14,1%).
- Femei: Cancerul de sân (26,8%), cancerul colorectal (11,6%) și cancerul de col uterin (7,1%).
Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) estimează că țara noastră înregistrează anual 18.700 de decese premature din cauza cancerului, ceea ce reprezintă unul din cinci decese la nivel national.
Autor: Ștefania Enache
Foto: Ordinea Zilei
