Telescopul Hubble NASA/ESA prezintă imaginea unei o galaxii greu de clasificat. Este vorba despre NGC 2775, situată la 67 de milioane de ani-lumină distanță, în constelația Rac (Crab).
NGC 2775 are un centru neted, fără caracteristici speciale și lipsit de gaz, asemănător unei galaxii eliptice. De asemenea, are un inel prăfuit cu roiuri stelare neuniforme, ca o galaxie spirală.
Ce fel de galaxie este: spirală sau eliptică – sau niciuna?
Deoarece putem observa NGC 2775 doar dintr-un singur unghi, este dificil de spus cu siguranță. Unii cercetători o clasifică pe NGC 2775 drept galaxie spirală datorită inelului său subțire de stele și praf, în timp ce alții o clasifică drept galaxie lenticulară. Galaxiile lenticulare au caracteristici comune atât galaxiilor spirale, cât și celor eliptice.
Astronomii nu sunt siguri exact cum se formează galaxiile lenticulare și acestea se pot forma în diverse moduri: ar putea fi galaxii spirale care au fuzionat cu alte galaxii sau care au rămas în mare parte fără gazul de formare a stelelor și și-au pierdut brațele spirale proeminente. De asemenea, este posibil să fi început mai degrabă ca galaxii eliptice, apoi să fi colectat gaz într-un disc în jurul lor.
Unele dovezi sugerează că NGC 2775 a fuzionat cu alte galaxii în trecut. Invizibilă în această imagine Hubble, NGC 2775 are o coadă de hidrogen gazos care se întinde pe aproape 100.000 de ani-lumină în jurul galaxiei. Această coadă slabă ar putea fi rămășița uneia sau mai multor galaxii care s-au apropiat prea mult de NGC 2775 înainte de a fi deforamte și absorbite. Dacă NGC 2775 a fuzionat cu alte galaxii în trecut, acest lucru ar putea explica aspectul straniu al galaxiei de astăzi.
Majoritatea astronomilor clasifică NGC 2775 drept o galaxie spirală floculentă. Galaxiile spirale floculente au brațe discontinue, slab definite, care sunt adesea descrise ca fiind „penoase” sau ca „smocuri” de stele care formează vag brațe spirale.
Hubble a publicat anterior o imagine a NGC 2775 în 2020. Această nouă versiune adaugă observații realizate în lungimi de undă specifice luminii roșii emise de norii de hidrogen gazos care înconjoară stelele tinere masive, vizibile în imagine ca aglomerări rozalii strălucitoare. Această lungime de undă suplimentară a luminii îi ajută pe astronomi să definească mai bine spațiul în care se formează stele noi în galaxie.
Autor: Corina Gheorghe
Foto: NASA
