Modificarea „peste noapte” a Codului fiscal începe să-și arate efectele și să acutizeze și mai mult criza deja prezentă în România. Multe dintre companiile care aveau încheiate contracte part-time au început concedierile. Primii care „au căzut” au fost lucrătorii care se ocupau de curățenie. Dar, așa cum ne-a transmis PSD, prin vocea deputatului Adrian Solomon, președintele Comisiei de Muncă din Camera Deputaților, „economia României nu stă în femeia de serviciu”. Prin urmare, ce importanță are că angajații care își duc traiul prestând astfel de servicii nu vor mai avea nicio sursă de venit?!
Trecând peste tupeul celor care dintr-o întâmplare nefericită au ajuns să ocupe vremelnic diferite fotolii în Parlamentul României, se impune să facem o analiză a efectelor de pe piața muncii apărute ca urmare a modificării Codului Fiscal și a publicării în Monitorul Oficial a OG 16/2022.
Au început concedierile
Daniela Necefor, Managing Partner TBS România, atrage atenția că, pe piața muncii, criza este o constantă a zilelor noastre. „Pandemia a lăsat foarte multă lume fără loc de muncă, iar fiecare a încercat cumva să-și găsească un job pentru a-și plăti facturile. Mulți nu au putut găsi un serviciu cu normă întreagă, așa că muncesc part-time și obțin niște venituri care îi ajută să supraviețuiască într-o astfel de criză. Dar ceea ce se întâmplă acum cu contractele de muncă și cu impozitarea contractelor part-time la nivelul taxelor aferente salariului minim pe economie va duce la foarte multe consecințe negative”, punctează expertul în HR.
Cea mai importantă dintre aceste consecințe este concedierea. „Deja știu cazuri de companii care au dat afară femeile de serviciu, lucrătorii care se ocupă de curățenie, pentru că munceau part-time, iar angajatorilor nu le convine să plătească taxele pentru un salariu întreg. De asemenea, vorbim despre joburi în grafică, proiectare, în laboratoare. Mă refer chiar la companii din industria grea, în care specialiștii laboranți lucrează doar pe anumite proiecte. Vorbim despre companii mari și companii mici, care au nevoie de forță de muncă pe proiecte, de un ajutor între două ore și patru ore pe zi, astfel încât să fie siguri că își finalizează proiectele.”, explică Daniela Necefor.
CITEȘTE ȘI: Munca temporară, soluția optimă pentru temperarea crizei de pe piața resurselor umane
Decizia Guvernului de a schimba din mers politica din resurse umane intervine într-un moment extrem de prost pentru economie.
Liderul TBS atrage atenția că toată această criză în care trăim de ceva timp a dus la micșorarea contractelor pe care firmele le au în derulare, astfel încât acestea nu mai pot ține toți angajații cu normă întreagă. „Sunt companii care au un angajat sau doi, iar restul personalului este încadrat pe proiecte. În astfel de situații, tu ca firmă accesezi specialiștii pe care îi cunoști, cu care ai mai colaborat și pe care îi încadrezi part-time. Începând cu 1 august, acest lucru nu mai este posibil. Până acum, firma lua o persoană doar trei-patru ore pe zi, pentru a putea finaliza proiectele către clienți. Totul era făcut corect, cu contract de muncă part-time încheiat cu acordul angajatului. Nu era nimic ilegal.”, arată specialistul.
De asemenea, foarte multe IMM-uri nu-și mai permit să țină oamenii. „Vor exista voci care vor spune: de ce IMM-urile nu trec toate contractele de muncă la normă întreagă? Eu vin cu un exemplu foarte simplu pentru a justifica de ce astfel de schimbari nu se pot opera. O companie, un IMM, poate avea nevoie de o specializare patru ore, de o altă specializare patru ore, de o a treia specializare încă patru ore. Deci nu este neapărat nevoie să ai tu, ca firmă mică, în plină criză economică, acum când contractele sunt mai puține, sunt mai mici, o schemă de personal foarte încărcată. Nu poți să susții financiar o astfel de schemă, așa că încerci să menții afacerea cu oameni specializați pe care să-i iei pe proiecte.”, nuanțează expertul TBS.
Ce se întâmplă cu „contractul zero ore de muncă” și cu legea prestatorului de servicii?
O problemă care se cere lămurită este și cea care vizează legea prestatorului casnic. Firesc, apare întrebarea cum impozităm contractele de muncă în această situație. În aceeași categorie regăsim și „contractul zero ore de muncă”, pe care chiar Partidul Social Democrat s-a lăudat că îl va introduce în Codul Muncii.
„S-a tot vorbit despre „contractul zero ore de muncă”. Aici nu-mi este clar absolut deloc cum se va face impozitatea. Contractul zero ore de muncă însemna, așa cum el a fost declarat, că dacă o persoană lucrează zece ore pe lună, 15 ore pe lună, este plătită efectiv la numărul de ore respectiv. Bun și în acest caz ce facem? Impozitarea este din nou accesată la nivelul salariului minim pe economie? De asemenea, avem și legea prestatorului casnic, care a apărut. Iar acolo avem persoanele angajate în cadrul familiei, în grădinărit, în menajul gospodăriilor etc. Și aici avem o problemă. Pentru că nimeni nu asigură un salariu minim. Cel care angajează acea persoană o plătește în funcție de operațiunile pe care le face. Și aici, nu este foarte clar cum se va face.”, avertizează Daniela Necefor.
O altă consecință importantă este aceea că departamentele de HR ale firmelor sunt puse în fața unor schimbări legislative care își produc efectele în doar câteva zile. Faptul că suntem în plină vară, în perioada concediilor, face dificilă toată această modificare. „Această schimbare apare foarte rapid, într-o perioadă de vară în care foarte multă lume este în concediu. Cunosc foarte multe companii de contabilitate, de audit, care nu au toți oamenii pentru a putea pune la punct sistemele informatice pentru a face aceste schimbări.”, mai spune Daniela Necefor.
Ce se întâmplă cu studenții și absolvenții care au peste 26 de ani
O altă categorie profund afectată este cea a studenților și a absolvenților. E drept că OG 16/2022 a introdus o serie de excepții, printre care și elevii sau studenții care au până în 26 de ani.
Plafonarea vârstei până la care este valabilă această excepție ridică o problemă. După finalizarea liceului, mulți tineri lucrează câțiva ani, strâng ceva bani și apoi vor să urmeze o facultate.
Avem studenți care au depășit de mult vârsta de 26 de ani și care urmează cursurile unor facultăți la zi. Între timp, ei lucrează part-time pentru a-și suplimenta veniturile, dar și pentru a-și dezvolta abilitățile profesionale. Ce se întâmplă cu acești tineri?!
Să luăm ca exemplu un tânăr care urmează cursurile facultății de medicină. După cum se știe, admiterea la medicină nu este ușoară, așa că avem studenți care ajung să termine facultatea mult peste vârsta de 26 de ani. Pentru a-și putea dezvolta abilitățile profesionale, acești tineri au nevoie să lucreze part-time. De la 1 august ei nu vor mai putea face acest lucru.
De asemenea, absolvenții de facultate pătrund destul de dificil pe piața muncii. Până acum ei reușeau să-și treacă în CV o minimă experiență cu ajutorul contractelor part-time. Ei lucrau o lună într-o firmă, apoi găseau un alt job într-o altă firmă și astfel își asigurau experiența minimă pe care cei mai mulți angajatori o cer la angajare.
În plus, prevederile OG 16/2022 privind limitarea vârstei până la care un student poate avea contract part-time vin în contradicție cu Legea Educației, care stabilește că au calitatea de student toți cei care sunt înscriși într-o formă de învățământ superioară, fie că este vorba despre facultate, masterat sau doctorat.
Iată precizarea relevantă în acest sens: Articolul 142. (7) Persoana admisă la un program de studii universitare de licenţă, master sau doctorat are calitatea de student, respectiv student-doctorand, pe întreaga perioadă a prezenţei sale în cadrul programului respectiv, de la înmatriculare şi până la susţinerea examenului de finalizare a studiilor sau exmatriculare, mai puţin pe perioadele de întrerupere a studiilor.
Prin urmare cei care, potrivit Legii Educației sunt studenți, dar potrivit OG 16/2022 au peste 26 de ani nu mai au voie să lucreze part-time. Practic, vorbim despre o discriminare pe criteriu vârstei în rândul studenților.
„Categoria studenților peste 26 de ani și a tinerilor absolvenți este profund afectată. Acești tineri vor să învețe, dar în același timp să și lucreze câte două ore- patru ore pe zi într-o firmă. În rândul acestor tineri se practică politica de a lucra o lună într-o companie, o alta într-o altă companie pentru a învăța, pentru a descoperi domeniul lor profesional pentru care se pregătesc, pentru a învăța ce înseamnă structura unei companii și pentru a-și da seama mai exact în momentul în care termină facultatea în ce direcție să o ia. În altă ordine de idei, tipul acesta de contract era un avantaj și pentru companii, pentru că din acești studenți, unii erau foarte buni și veneau, de exemplu, pe timpul verii sau chiar în timpul facultății câte două ore pe zi. Pe cei mai mulți firmele îi opreau, astfel încât se facilitau niște locuri de muncă pentru tinerii absolvenți.”, menționează liderul TBS.
Forma actuală a OG16/2022 nu face altceva decât să arunce piața muncii într-o criză și mai profundă decât cea de până acum.
CITEȘTE ȘI: Noutățile din Codul Fiscal explicate punct cu punct
Prin dispariția joburilor part-time au de suferit și salariații cu normă întreagă. „Această decizie care se aplică de la 1 august va duce la o scădere clară a locurilor de muncă, va duce la restructurări, și va duce la pierderi pentru economie. De asemenea, aceste restructurări și închiderile de contracte de muncă part-time vor duce la o încărcare suplimentară a celorlalți angajați din companie cu program întreg. Pentru că, practic ceea ce se angaja cu câteva ore doar pe anumite proiecte, acum se va soluționa prin încărcarea celorlalți salariați. Un lucru care din nou ne va duce la burnout, ne va duce la multe alte efecte psihologice în care oamenii pur și simplu nu vor mai putea să facă față.”, conchide Daniela Necefor.
Prevederile OG 16/2022Prin OG 16/2022, Guvernul a stabilit că, de la 1 august, pentru contractele de muncă part-time, indiferent că vorbim de o oră pe zi sau șapte ore, contribuțiile la sănătate și pensii nu vor fi plătite ca în prezent la valoarea orelor muncite efectiv, ci raportându-se la salariul minim brut pe economie pentru un contract cu normă întreagă, respectiv 2.550 lei.
Astfel, contribuția la sănătate nu va putea fi mai mică de 255 lei, iar cea pentru pensii, nu mai puțin de 638 lei. Diferența dintre ce plătesc în prezent salariații part-time și aceste valori va trebui suportată și plătită de către angajator. Obligația este prevăzută, în mod expres, în OG 16: „În cazul în care contribuţia de asigurări sociale (CAS) calculată (…) este mai mică decât contribuţia de asigurări sociale stabilită potrivit alin. (56) (cea raportată la salariul minim brut pe țară, n.red.), diferenţa se suportă de către angajator/plătitorul de venit în numele angajatului/beneficiarului de venit”. De asemenea, o altă mențiune ce se regăsește în conținutul actului normativ indică faptul că prevederea nou-introdusă se aplică în mod corespunzător și contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate (CASS).
Autor: Ștefania Enache
Foto: Arhiva Ordinea Zilei
