Una dintre cele 30.000 de tăblițe descoperite de arheologi în vechea capitală a puternicilor hitiți a scos la iveală o nouă limbă indo-europeană. Cercetătorii au ajuns la concluzia că ar fi putut fi folosită de vecinii lor din așa-numită „ara Kalašma”, în urmă cu cel puțin 3.500 de ani.
La sfârșitul epocii bronzului, între 1650 și 1200 î.Hr., în Anatolia centrală se afla Hattusa – capitala uneia dintre cele mai mari puteri ale vremii din Asia de Vest: regatul hitit.
Săpăturile efectuate timp de peste un secol sub conducerea Institutului Arheologic German de la situl Boğazkale-Hattuša – numit după actualul sat situat în apropiere de centrul de nord al Turciei – au scos deja la iveală aproape 30.000 de tăblițe de lut inscripționate cu o scriere cuneiformă.
30.000 de tăblițe de lut pentru a înțelege mai bine hitiții
Principala sursă de cunoștințe despre civilizația hitita o constituie, pentru istorici, inclusiv tratatele și decretele de stat, precum și rugăciunile ritual. De asemenea, există informații amănunțite despre vecinii din Orientul Mijlociu, datorită importanței politice a regatul aflat apogeul său – regat care s-a confruntat cu marii faraoni ai Egiptului, precum celebrul Ramses al II- lea.
Dacă aceste tăblițe, prezente pe lista patrimoniului mondial UNESCO, sunt inscripționate în sistemul cuneiform, ele sunt scrise în principal în limba hittite-nesic, cea mai veche limbă indo-europeană atestată. Reprezentând diferitele moșteniri ale hitiților, anumite texte au fost scrise și în akkadian, hurrian, hatti, luwite, palaite… dar și într-o limbă necunoscută.
O cercetare efectuată anul acesta la Boğazkale-Hattuša a adus o surpriză: ascunse într-un text ritual în hitită, se aflau versete scrise într-o limbă indo-europeană necunoscută până acum, potrivit cercetătorilor, de la Universitatea Julius Maximilian din Würzburg (Germania), scrie revista franceză GEO.
O limbă necunoscută, vorbită în țara Kalašma
Cuvintele descoperite sunt momentan complet de neînțeles. Dar textul hitit-nesic în care sunt integrate rămâne complet lizibil pentru specialiști – textul hitit a fost descifrat în 1915 de lingvistul cehoslovac Bedřich Hrozný.
Este deosebit de inteligibil pentru profesorul Daniel Schwemer, directorul catedrei de studii despre Orientul Apropiat antic de la universitatea germană, care cercetează piesele cu semne cuneiforme descoperite în săpăturile de la Boğazkale-Hattuša.
Potrivit acestuia, extrasul hitit menționează noul idiom ca fiind limba țării Kalašma, situată la capătul de nord-vest al regiunii centrale a regatului, probabil în zonele orașelor turcești de astăzi Bolu sau Gerede.
Elisabeth Rieken, specialist în limbi anatoliene la Universitatea Philipps din Marburg (Germania), a confirmat că ar putea fi într-adevăr un text integrat în limbile anatolo-indo-europene, vorbite în regiune în mileniile II și I î.Hr.
Analiza lui pare să arate, de asemenea, că acest idiom foarte secret are mai multe caracteristici în comun cu luviana, limba potențial vorbită în Troia istorică – orașul palat al epocii bronzului, și nu cea legendară a grecilor.
Cu toate acestea, proximitatea sa geografică corespunde mai mult cu zona lingvistică a Palaitului, vorbită de Pala la nord-vestul zonei centrale hitite. Relația dintre limba Kalašma și celelalte dialecte luwian, strâns legate de hitită, trebuie deci studiată mai profund.
Hitiții au păstrat în arhivele lor incluziv ritualuri ale vecinilor
Deși rămâne cel mai fascinant aspect, descoperirea unei noi limbi în aceste arhive nu este cu totul neașteptată, așa cum explică Daniel Schwemer: „Hitiții erau deosebit de interesați de înregistrarea ritualurilor în limbi străine”.
Într-adevăr, cărturarii regelui hitit au păstrat pe tăblițele lor de lut urme ale tradițiilor cultice ale vecinilor lor. Textele cuneiforme (și uneori chiar hieroglifice) ale sitului conțin astfel pasaje în alte limbi anatolo-indo-europene, oferind o privire de ansamblu asupra peisajului cultural al Anatoliei antice. Limba Kalašma poate fi adăugată la această listă.
Pe de altă parte, extrasele „bilingue” sunt în general fragmentare. Unul dintre cele mai lungi texte rămâne cel gravat într-o limbă de data aceasta non-indo-europeană, hattică (sau hatti), evocând misterioasa divinitate Ziparwa (Catalogue of Hittite Texts, CTH 750).
Autor: Corina Gheorghe
Foto: Deutsches Archäologisches Institut
