Oamenii de știință au făcut o descoperire care deschide un nou capitol în paleontologie. Un nou studiu publicat în revista Nature vorbește despre faptul că un AND de acum două milioane de ani este cel mai vechi extras vreodată în lume . Cercetătorii l-au descoperit, în Groenlanda, în sedimente ce datează din era glaciară.
Mikkel Winther Pedersen, unul dintre principalii autori ai studiului și profesor conferențiar la Universitatea Copenhaga, a punctat că „ADN-ul poate supravieţui timp de două milioane de ani, de două ori mai mult faţă de cel mai vechi ADN găsit anterior”. Omul de știință a explicat faptul că identificate în sedimente, diferitele fragmente de ADN provin „din partea cea mai nordică a Groenlandei, denumită Capul Copenhaga, şi îşi au originea într-un mediu natural pe care nu îl vedem în nicio parte a Terrei din zilele noastre”.
Mikkel Winther Pedersen a susținut că fragmentele respective s-au conservat atât de bine pentru că au rămas îngheţate şi au fost descoperite în perimetre care au putut fi exploatate. „Râurile au transportat minerale şi materii organice în mediul marin, unde aceste sedimente terestre au fost depozitate. Şi, apoi, la un moment dat, în urmă cu circa 2 milioane de ani, acea masă terestră aflată sub apă a fost ridicată şi a devenit o parte a Groenlandei de Nord”, a precizat profesorul danez.
Capul Copenhaga este în zilele noastre un deşert arctic. Diferite tipuri de depozite sedimentare, inclusiv fosile ale unor plante şi insecte excelent conservate, au fost descoperite deja în acea zonă. Cercetătorii nu au încercat atunci să identifice ADN-ul elementelor descoperite şi foarte puţine informaţii existau despre eventuala prezenţă a unor animale.
A fost confirmată prezența mastodonților în această zonă
Studiul prezentat de revista Nature a fost început cu mult timp în urmă, în 2006, și a permis alcătuirea unui „portret” al regiunii, aşa cum arăta ea în urmă cu două milioane de ani.
„Exista un mediu forestier cu mastodonţi, reni şi iepuri de câmp şi cu un număr mare de specii vegetale diferite. Am descoperit 102 taxoni vegetali diferiţi”, a mai spus cercetătorul.
Mikkel Winther Pedersen apreciază că prezenţa mastodontului este o informaţie deosebit de importantă, întrucât urmele acestui animal preistoric nu au fost găsite niciodată până acum la o latitudine atât de nordică.
Descoperirile făcute reprezintă un pas important și le-au permis cercetătorilor să se gândească la adaptabilitatea speciilor, pentru că, în urmă cu două milioane de ani, Groenlanda – „pământ verde” în daneză – avea temperaturi cu 11-17 grade mai mari decât cele din zilele noastre, însă la acea latitudine Soarele nu apune în lunile de vară, dar nici nu răsare în timpul iernii.
„Nu vedem această asociere de specii în nicio altă parte a Terrei de astăzi. Acest lucru ne-a făcut să ne gândim la plasticitatea speciilor: maniera în care speciile sunt efectiv în măsură să se adapteze la un climat, la diferite tipuri de climate, ar putea fi diferită de felul în care ne-o imaginam până acum”, a amintit profesorul danez.
Cum a fost descoperit cel mai vechi ADN
Descoperirea celui mai vechi ADN extras vreodată în lume a fost posibilă datorită noilor tehnologii de care se pot folosi oamenii de știință. Datorită acestor tehnologii inovatoare, cercetătorii danezi au descoperit că 41 dintre fragmentele studiate erau mai vechi cu un milion de ani decât precedentul record de vârstă al unui ADN, care a fost prelevat dintr-un os al unui mamut siberian.
A fost necesar să se stabilească dacă ADN-ul era ascuns în argilă şi cuarţ, pentru că este într-adevăr posibil ca el să fie desprins dintr-un sediment pentru a îl examina.
Metoda utilizată „oferă o înţelegere fundamentală a motivului pentru care mineralele sau sedimentele pot conserva ADN-ul… este o Cutie a Pandorei pe care suntem pe cale să o deschidem”, a explicat Karina Sand, coordonarea catedrei de geo-biologie din cadrul Universităţii Copenhaga şi participantă la acest studiu.
La rândul său, Mikkel Winther Pedersen a menționat că prin această descoperire „sunt doborâte barierele legate de ceea ce credeam până acum că putem realiza în materie de studii genetice”.
„S-a crezut multă vreme că un milion de ani era limita de supravieţuire a ADN-ului, dar astăzi am ajuns la o vârstă dublă. Şi, evident, acest lucru ne determină să căutăm alte situri. Există mai multe situri diferite în lume care conţin depozite geologice atât de vechi. Sau cu vechimi chiar şi mai mari”, a subliniat cercetătorul danez.
Autor: Isabela Nicolescu
Foto: www.cam.ac.uk/ Professor Svend Funder/ www.nature.com
Video: Nature Youtube
