27 ianuarie 2022
-0.6 C
București

Știați că… cea mai veche bijuterie din lume datează de acum 41.500 de ani

De citit...

Cel mai vechi obiect gravat de oameni şi singurul care a fost datat până acum cu un nivel ridicat de precizie este un pandantiv cu o vechime de 41.500 de ani, descoperit în Polonia.

Descoperirea – raportată în Scientific Reports, un jurnal al grupului Nature – a fost realizată printr-un studiu multidisciplinar al unui grup de cercetare format de savanți de la Universitatea din Bologna, Institutul Max Planck pentru Evoluția Umană(Germania), de la Universitatea din Wrocław (Polonia) și Institutul de Sistematică și Evoluție a Animalelor al Academiei Poloneze de Științe .

Realizat din fildeş extras dintr-un colţ de mamut, înnegrit de trecerea timpului, obiectul are o înălţime de 4,5 centimetri şi poate fi cuprins într-o palmă. El prezintă încă un mic orificiu – şi o parte din cel de-al doilea – prin care trecea un lanţ cu ajutorul căruia putea fi purtat în jurul gâtului.

Pandantivul este decorat cu 50 de puncte, incizii minuscule gravate sub forma unor curbe armonioase, al căror sens exact nu a putut fi deocamdată descifrat de paleontologi.

Obiectul, compus din două fragmente, se alătură unui număr restrâns de obiecte gravate cu puncte, descoperite în Franţa, în regiunea Jura Şvabă din Germania şi în Rusia – dincolo de cercul arctic.

Pandantivul a fost găsit în 2010 în peștera Stajnia din Polonia, în cadrul cercetărilor arheologice conduse de Mikołaj Urbanowski (coautor al articolului), împreună cu oase de animale și câteva unelte de piatră din paleoliticul superior.

Urmele găsite indică faptul că peștera a fost ocupată atât de oameni de Neanderthal, cât și de Homo Sapiens, dar numai pentru vizite sporadice.

Probabil că în timpul uneia dintre aceste vizite, poate o expediție de vânătoare pe platoul din apropiere Cracovia-Częstochowa, pandantivul s-a rupt și a fost abandonat în peșteră , spre bucuria arheologilor care, peste 40.000 de ani mai târziu, l-au adus înapoi.

Peştera Stajni este un adăpost natural dintr-o vale muntoasă din sudul Poloniei. Zona a fost descrisă deja în articole publicate pe primele pagini ale ziarelor din lumea întreagă după descoperirea unor molari de neanderthalieni, datând din urmă cu peste 40.000 de ani.

Acea epocă era bogată în producţia de obiecte de podoabă, considerate manifestări ale unui comportament simbolic. Ele erau realizate mai ales de Homo sapiens, proaspăt sosiţi pe continentul eurasiatic venind din Africa, dar şi de neanderthalieni, „verişori” ai omului modern, care au dispărut la scurt timp după aceea.

Datările lor vizează o perioadă cuprinsă între 30.000 şi 40.000 de ani în urmă, în epoca Aurignacian, şi au generat dezbateri aprinse, întrucât cercetătorii vor să ştie dacă această artă a luat naştere într-o anumită zonă şi, dacă este aşa, în ce loc anume.

Profesoara Sahra Talamo, directoarea Laboratorului de datare cu carbon de la Universitatea Bologna, principala autoare a studiului, este de părere că Jura Şvabă, datorită unei statuete antropomorfe punctate, este „centrul zonei în care această tehnică s-a născut şi de unde s-a răspândit apoi în Europa”. Totuși, expertul menționează că „nu ştim nimic sigur, căci nu cunoaştem datele exacte ale acestor obiecte, ale căror datări au fost obţinute indirect”, prin studierea mediului în care au fost descoperite. Altfel spus, datările au fost făcute „fără tehnologii de vârf”.

În schimb, colaborând cu o echipă de la Institutul Max Planck specializată în evoluţia antropologică, cercetătoarea italiană a putut să determine cu exactitate vârsta pandantivului din Stajnia, graţie spectrometriei de masă cu accelerator. Această tehnică de vârf necesită cu 200 până la 1.000 de ori mai puţină materie decât datarea cu carbon clasică. Ca urmare, a fost suficient să se preleveze un eşantion de doar o jumătate de gram din preţiosul pandantiv pentru ca oamenii de ştiinţă să îi stabilească vârsta.

În ceea ce priveşte gradul de precizie, acesta are o importanţă capitală „pentru a înţelege felul în care acea tehnică a putut să se răspândească” pe continentul eurasiatic în Aurignacian.

S-a ţinut cont şi de o particularitate remarcabilă pe care pandantivul din Stajnia o împarte cu un alt os gravat, datând din urmă cu circa 38.000 de ani, placheta Blanchard, care poartă numele unui sit din Dordogne, situat la o distanţă de 2.000 de kilometri de situl polonez: ambele obiecte poartă o serie de puncte gravate, dispuse într-o buclă lungă şi curbată.

Desenul a fost interpretat ca un recensământ al animalelor vânate, ca un sistem de numerotare, dar „seamănă frapant cu o analemă lunară”, o reprezentare a poziţiei schimbătoare a Lunii, observată în fiecare zi din acelaşi loc pe parcursul unui ciclu lunar.

Autor: Bella Steriadis
Foto: www.nature.com/ Sahra Talamo Facebook
- Publicitate -spot_img

Mai multe articole

Knauf Insulation preia fabrica Gecsat S.A din Târnăveni

Knauf Insulation, unul dintre cei mai mari jucători de pe piața materialelor izolante, parte a Grupului Knauf, anunță semnarea contractului de achiziție a fabricii...

Știrile zilei

- Publicitate -spot_img