Sfântul Ioan Gură de Aur, una dintre cele mai proeminente personalități ale creștinătății, este venerat atât de catolici cât și de ortodocși. S-a născut în Antiohia, în anul 354 e.n.
Tatăl lui, Secundus, a fost mare comandant de oşti în armata imperială, iar mama lui, Anthusa, provenea dintr-o familie creștină înstărită.
A rămas orfan de tată de mic, iar mama s-a dedicat întru totul creșterii și educării sale. Fiind dotat cu geniu intelectual, a studiat în profunzime filozofia greacă. A îmbrăţişat cu ardoare credința creștină deoarece doar aici a găsit răspunsuri pentru setea neostoită de adevăr a sufletului şi minţii omeneşti.
După moartea mamei sale, în anul 374, a pornit pe drumul ascezei și călugăriei, astfel că, la sfârșitul secolului al IV- lea şi începutul secolului al V-lea dH. a ajuns Arhiepiscop al Constantinopolului.
A reorganizat spitalele şi ospiciile oraşului, mergând până la a încerca să-l depăşească pe Sfântul Vasile în tentativa de a pune pe picioare o instituţie pentru leproşi. A vândut bunuri bisericeşti, folosind banii în scopuri filantropice şi, chiar şi în exil fiind, a răscumpărat captivi pe care i-a redat familiilor. Pentru astfel de fapte, ca şi alţi episcopi de dinainte şi de după el, a folosit banii de la susţinătorii înstăriţi.
Sfântul Ioan Gură de Aur – un mare orator și un mare păstor de suflete
În perioada în care Sfântul Ioan predica la Constantinopol, creștinătatea a beneficiat de iluminarea unei „glorioase constelaţii de genii”. În Vest, erau Ambrozie, Ieronim, Augustin. În Est, erau cei trei Sfinți Capadocieni: Vasile, Grigorie de Nazianz şi Grigorie de Nyssa, educaţi, magnetici, fascinanţi.
Pe cât a fost de mare orator, pe atât a fost de mare păstor sufletesc. Sfântul Ioan Gură de Aur a slujit preoţia ca diacon, ca preot şi ca episcop. Principiile preoţiei sunt trasate cu mână de maestru în tratatul său „Despre preoţie”, în care preoţii găsesc sfaturi, îndrumări şi consolări .
Sfântul Ioan a redactat o Liturghie, în tradiţie antiohiană, care îi va purta numele. El a preluat o tradiție mai veche și a prelucrat rugăciunile sacerdotale ale Liturghiei, inclusiv anaforaua liturgică, astfel că au fost înlăturate orice contestații privind autenticitatea alcăturii acesteia.
Sfânta Liturghie este centrul cultului ortodox, slujba în care se realizează, prin excelență, intrarea creștinilor în Împărăţie, mai precis unirea tuturor în Biserică şi intrarea Bisericii în Împărăţia lui Dumnezeu.
„Slavă lui Dumnezeu pentru toate”
Sfântul Ioan Gură de Aur a avut atitudini, învăţături, tâlcuiri, îndrumări şi explicaţii care sunt valabile şi astăzi. În vremea sa, însă, acestea l-au adus repede în opoziție cu împărăteasa Aelia Eudoxia, soția împăratului Arcadios al Imperiului Roman de Răsărit, care a și ordonat exilul Sfântului. În anul 407 e.n, aflat în exil, Sfântul Ioan Gură de Aur pleacă la Domnul având pe buze cuvintele: „Slavă lui Dumnezeu pentru toate”
Tragedia vieţii Sfântului Ioan ne arată ce adâncă conştiinţă religioasă a avut ierarhul, în faţa moaştelor căruia a trebuit să se plece împăratul Teodosie al II-lea (408-450) şi să îngenuncheze, cerând iertare pentru păcatele părinţilor săi (împărații Arcadios și Eudoxia), în anul 438 când le-a adus la biserica Sfinții Apostoli din Constantinopol.
Mare învățător al lumii
„Acest virtuoz al cuvântului dumnezeiesc a lucrat pentru Biserică toată viaţa sa cu o nespusă ardoare şi Biserica l-a aşezat nu numai printre Părinţii bisericeşti, ci şi printre Doctorii şi scriitorii ei cei mai celebri. De asemenea, calităţile literare ale operelor sale care i-au captivat pe contemporanii săi, îl impun pentru totdeauna literaturii creştine şi universale. La puţin timp după moartea sa, Sfântul Ioan Hrisostom a fost privit atât de ortodocşi cât şi de catolici nu numai ca un predicator şi exeget remarcabil, ci şi ca o voce autoritară în probleme de credinţă. Pentru că Hrisostom a fost şi un mare interpret – deşi nu şi sistematizator – al doctrinei creştine, Biserica l-a numit ”marele învăţător al lumii.” Sinoadele ecumenice din Calcedon (451), Constantinopol (680) şi Niceea (787), îl arată ca martor al adevăratei credinţe. La fel papii Leon cel Mare şi Agato”, explică Pr. Dr. Liviu Petcu, Asistent Cercetător științific al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
