România este obligată să implementeze Directiva 2041/2022 privind salariul minim adecvat în Uniunea Europeană. Documentul a fost adoptat acum doi ani și termenul final pentru implementarea sa la nivel național este octombrie 2024.
Având în vedere că suntem într-un an electoral, PSD, unul dintre partidele aflate la putere, a anunțat că își asumă ca „obiectiv politic major” implementarea salariului minim european în țara noastră. „Asumarea” despre care politicienii vorbesc înseamnă, de fapt, respectarea unei directive pe care țara noastră este obligată să o pună în practică. O primă majorare a salariului minim pe economie a fost anunțată deja, valoarea acestuia fiind de 3.700 de lei, începând cu 1 iulie.
Actul normativ european prevede că fiecare stat comunitar trebuie să stabilească un „salariu minim adecvat” („fair minimum wage”). UE consideră că prin astfel de politici vor fi protejate categoriile vulnerabile de lucrători din țările membre.
Prin aceasta Directivă se urmărește ca venitul minim să poată fi determinat transparent și previzibil de către fiecare stat membru, în conformitate cu realitatea socială și în acord cu legislațiile naționale. Asta deoarece, în ciuda faptului că toate țările UE au o formă sau alta de asigurare a unor venituri minime prin diferite sisteme de protecție socială, în majoritatea cazurilor această remunerație nu acoperă toate costurile unui așa-zis trai decent.
Foarte important de reținut este faptul că nu toate țările UE vor avea același venit minim adecvat! Fiecare stat va stabili nivelul acestuia în funcție de condițiile sociale și economice, puterea de cumpărare, nivelul productivității și evoluțiile indicatorilor macroeconomici la nivel național, însă având drept ghid tocmai prevederile directivei europene și principiile pe care aceasta le cuprinde.
Astfel, țările care deja au un salariu minim pe economie stabilit se angajează să modifice nivelul acestuia după o formulă care să asigure un trai decent, să fie în concordanță cu rata inflației și să poată acoperi coșul de cumpărături minim pentru diverse bunuri și servicii necesare (fără însă a se limita doar la lista celor esențiale, ci să poată acoperi adițional chiar și anumite cheltuieli dedicate bunăstării și derulării unor activități recreaționale, culturale, educaționale sau sociale).
Nu în ultimul rând, directiva precizează că statele care au deja implementate politici de protecție socială privind venitul minim garantat prin acorduri colective, nu vor fi obligate să introducă acest nou set de reguli privind venitul minim adecvat european, cu condiția să aibă deja prevăzute, prin legislația națională, condiții şi standarde mai avantajoase decât ceea ce ar rezulta din implementarea acestui concept.
În vederea calculării corecte a acestui venit, oficialii europeni recomandă statelor membre să ia ca punct de pornire valoarea coșului de consum (așa cum este prevăzut de rapoartele statistice naționale), ori să seteze acest venit la 60% din salariul median sau la 50% din salariul mediu brut pe economie. Spre exemplu, un coș de consum pentru un trai decent poate fi compus din costuri pentru: alimentație, îmbrăcăminte și încălțăminte, asigurarea unei locuințe, dotarea și întreținerea acesteia, produse de uz casnic și igienă personală, servicii, educație și cultură, îngrijirea sănătății, recreere și vacanță, fond de economii.
Autor: Ioana Galeș
Foto: Arhiva Ordinea Zilei
