Imaginea aceasta senină a unei galaxii spirale ascunde un trecut cataclismic. Galaxia IC 758, prezentată în această imagine a Telescopului Spațial Hubble NASA/ESA, este situată la 60 de milioane de ani-lumină distanță, în constelația Ursa Mare.
Hubble a surprins această imagine în 2023. Cu brațele sale spirale albastre și diafane curbându-se ușor în jurul centrului barat, cețos, IC 758 pare un colț pașnic de Univers.
Cu toate acestea, în 1999, astronomii au observat o explozie puternică în această galaxie. Supernova SN 1999bg a marcat sfârșitul dramatic al unei stele mult mai masive decât Soarele.
Cercetătorii nu știu exact cât de masivă era această stea înainte de a exploda, dar se vor folosi de observațiile Hubble pentru a măsura masele stelelor din vecinătatea SN 1999bg. Măsurătorile îi vor ajuta să estimeze masa stelei care a devenit supernovă.
Datele Hubble ar putea dezvălui, de asemenea, dacă steaua de origine a SN 1999bg a avut o stea companion, ceea ce ar oferi indicii suplimentare despre viața și moartea stelei.
O supernovă reprezintă mai mult decât dispariția unei singure stele – este și o forță puternică care poate modela spațiul cosmic din vecinătate. Când o stea masivă se prăbușește, devenind o supernovă, straturile sale exterioare ricoșează de pe nucleul său micșorat. Explozia agită „supa” interstelară de gaz și praf din care se formează noi stele. Această agitație interstelară poate împrăștia și încălzi norii de gaz din apropiere, împiedicând formarea de noi stele sau îi poate comprima, creând o explozie de formare de noi stele. Straturile desprinse îmbogățesc mediul interstelar, din care se formează noi stele, cu elemente grele fabricate în nucleul supernovei.
