Consiliul Judeţean Sibiu invită la drumeție, promovând „Poteca Balaurului” sau „Cărarea Zmeilor”, considerat de ghizi cel mai spectaculos traseu din regiune.
Intrarea pe „Drachensteig” se face prin dreptul vechii cabane, cunoscută şi sub denumirea „La priciuri”, clădită la 1937. În acest moment este cea mai veche cabană din Munţii Făgăraş, după ce în primăvara acestui an a fost demolată Cabana Valea Sâmbetei, ambele fiind ridicate de SKV (Siebenburgischer Karpatenverein).
Poteca şerpuieşte de-a lungul Masivului Şerbota, coborând spre Piatra Capra. Călătorul are în permanenţă o imagine spectaculoasă asupra Muchiei Tunsului, care urcă spre Vârful Negoiu, dar şi spre Valea Sărăţii, ale cărei ape reci susură în depărtare.
„Avem un traseu extraordinar de frumos nu doar la nivelul judeţului Sibiu, ci chiar din România, a cărui denumire în limba germană este „Drachensteig” şi cunoscută drept „Poteca Balaurului” sau „Cărarea Zmeilor”. Amplasată în imediata apropiere a Cabanei Negoiu, care a fost şi prima cabană montană din România, ridicată la 1881, „Poteca Balaurului” conduce drumeţii spre Vârful Negoiu, în direcţia Piatra Caprei”, explică Radu Zaharie, unul dintre cei mai experimentaţi ghizi montani din judeţul Sibiu.
Istoria potecii este legată de începuturile turismului montan din Transilvania, al cărui promotor a fost „Siebenburgischer Karpatenverein” (SKV), asociaţie destinată construirii de poteci şi refugii montane, precum şi promovării turismului în munţii Carpaţi.
„Trebuie să ne imaginăm efortul aproape supraomenesc al unor voluntari de a ciopli în stâncă această potecă. Lucrările au început în anul 1886 şi iniţial au fost amenajate şapte podeţe din lemn, amplasate peste jgheaburi. Ele au fost înlocuite cu unele mai trainice, din fier, montate începând cu anul 1901, iar numărul lor a crescut, ajungând la 16. A trecut mai bine de un secol de când a fost amenajată această potecă. A fost necesară multă muncă şi pricepere ca să fie aşezate lespezile grele, unele peste celelalte, pentru a consolida poteca şi de a monta podurile din fier”, menționează Radu Zaharie.
Acesta a arătat că „Drachensteig” a fost construită ca alternativă la prima potecă de munte marcată cu vopsea în Munţii Făgăraş.
„Vechea potecă pleca de la cabană înspre Vârful Negoiu, cobora în Valea Sărăţii, apoi urca spre Piatra Caprei, Piatra Prânzului şi Şaua Cleopatra. A fost marcată la 1887, devenind prima potecă cu însemne de ghidare din Munţii Făgăraş”, arată ghidul sibian.
La începutul secolului XX, numeroase cărţi poştale invitau drumeţii pe cărările care urcau în Făgăraş. Dorinţa de mişcare în aer liber era intens promovată de SKV, astfel încât vederile prezentau imaginile cabanelor de la Negoiu, Bâlea sau Păltiniş.
