Elevii Colegiului de Artă „Carmen Sylva” Ploiești surprind din nou cu o expoziție care îmbină perfect clasicul și fantasticul, teatrul și filmul, disciplina și imaginația. Proiectul „O scrisoare pierdută în Țara Minunilor”, pus în scenă la Muzeul Memorial „Paul Constantinescu”, aduce în prim-plan creațiile a 53 de tineri artiști din clasele a IX-a C și a X-a C, îndrumați de Iulia Cristina Sandu, profesoară de compoziție, desen și pictură.
Vernisajul expoziției temporare a avut loc joi, ocazie cu care muzeograf Monica Cîrstea și conservator Mihaela Ștefănescu au vorbit despre munca din spatele fiecărei lucrări pe care publicul are ocazia să o descopere, dar și despre pasiunea și talentul micilor artiști implicați în acest spectaculos eveniment.
Proiectul „O scrisoare pierdută în Țara Minunilor” rămâne deschis pentru vizitare până la finalul lunii aprilie.
„Tematica expoziției „O scrisoare pierdută în Țara Minunilor” este una inedită, iar impactul vizual este plin de joc și culoare. Proiectul expozițional este, în esență, o întâlnire între clasic și fantastic, între teatru și film, între disciplină și imaginație, fiind rodul unui parteneriat de colaborare între Muzeul Memorial „Paul Constantinescu”, secție a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova și Colegiul de Artă „Carmen Sylva” Ploiești. Machetele realizate de tinerii artiști au fost inspirate din piesa de teatru „O scrisoare pierdută” și adaptarea cinematografică a romanului „Aventurile lui Alice în Țara Minunilor”, fiind reinterpretări plastice ale unor scene din cele două opere. Lucrările rezultate oferă o nouă perspectivă vizuală asupra textului.”, ne-a declarat Monica Cîrstea.
Specialistul Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova a coordonat acest proiect expozițional alături de colega sa Mihaela Ștefănescu și de Iulia Cristina Sandu, reprezentanta Colegiul de Artă „Carmen Sylva” Ploiești.
Colaborarea dintre cele două instituții a dat naștere unei expoziții inedite care oferă publicului posibilitatea de a admira spectaculoasele creații a 53 de tineri artiști din clasele a IX-a C și a X-a C.
„Expoziția „O scrisoare pierdută în Țara Minunilor” este un proiect care îmbină creativitatea, lectura, imaginația și munca temeinică. Fiecare machetă spune o poveste. Fiecare detaliu arată răbdare, atenție și dorința de a duce lucrurile până la capăt. Titlul expoziției, care ne duce cu gândul la universul plin de imaginație din romanul „Aventurile lui Alice în Țara Minunilor” de Lewis Carroll și, totodată, la spiritul satiric din celebra piesă de teatru „O scrisoare pierdută” de Ion Luca Caragiale, sugerează tocmai această îmbinare între literatură, fantezie și reinterpretare creativă.
O parte dintre machete reprezintă cadre inspirate din celebra piesă de teatru, o operă emblematică a teatrului românesc, plină de ironie, personaje memorabile și situații care rămân actuale. Aceste scene sunt reinterpretate plastic, prin volum, spațiu și detaliu, oferind o nouă perspectivă vizuală asupra textului dramatic.
Cealaltă parte a expoziției ne poartă într-un univers complet diferit, dar la fel de fascinant, filmul „Alice în Țara Minunilor”. Machetele inspirate din film aduc în prim-plan fantezia, jocul proporțiilor, atmosfera onirică și libertatea creativă, construind o lume în care realul și imaginarul se împletesc firesc. Elevii au reușit să aducă împreună lumi diferite și să le redea prin mijloace simple, dar expresive.”, a menționat profesoara Iulia Cristina Sandu.
Ineditul expoziției rezultă și din faptul că alături de aceste machete sunt prezentate și desenele elevilor care redau punctul de plecare al fiecărei lucrări. „Ele surprind conceptul inițial, ideea de început, schița mentală din care s-a născut fiecare construcție tridimensională. Astfel, expoziția dezvăluie nu doar rezultatul final, ci și procesul de creație, drumul de la idee la formă. Expoziția în sine este o demonstrație a procesului creativ – drumul de la gând la formă, de la imaginație la obiect concret. Respectând regulile compoziționale, folosind tehnici atent alese și contraste cromatice au realizat o serie de lucrări ce te poartă într-un cadru real, palpabil.”, a detaliat profesoara de compoziție, desen și pictură.
Ce spun artiștii?
„Expoziția a avut o varietate interesantă de teme din care am putut alege. M-a fascinat în mod deosebit „Aventurile lui Alice în Țara minunilor”, deoarece oferă mai multă libertate artistică cât și creativă. Inspirația a venit atunci când am revizionat filmul copilăriei, iar scena cu florile cântătoare pur și simplu a avut ceva aparte. Am apreciat în mod deosebit detaliile și personalitățile florilor și am încercat să redau asta în macheta mea. Am reinterpretat-o, oferindu-i un fundal care părea mai adecvat. O altă sursă de inspirație au fost și teatrele vechi, arhitectura detaliată a acestora mi-a adus aminte de o seră, ca cele din Anglia și Franța. Părea potrivit să le combin pentru exteriorul machetei. Tema putea fi abordată în multe feluri, și macheta putea fi îmbunătățită, dar sunt mulțumită de cum a ieșit. Am adorat în mod special să realizez florile și toate detaliile, de la iarbă până la reutilizarea unor recipiente din plastic. Procesul a fost migălos și s-a desfășurat pe mai multe săptămâni, dar rezultatele au meritat fiecare clipî. Am învățat foarte multe prin realizarea machetei…” –Carla Ioana Metea, clasa a IX-a C.
„În macheta mea am pus în evidență atmosfera sumbră a scenei unde Alice se întâlnește cu Pisica, folosind o paletă închisă și rece. M-am inspirat după Ralph Bakshi, un animator și regizor de film american. Mi-am bazat design-ul lui Alice și al Pălărierului după schițele lui de omuleți valabile pe website-ul lui, „Bakshi Film Studios”. Copacii și fundalul sunt luate după lucrul său în filmul animat „Lord of the Rings” din 1978”. – Maria Cristina Stîrceanu, clasa a IX-a C.
„Macheta mea inspirată din piesa de teatru „O scrisoare pierdută” de lon Luca Caragiale, surprinde momentul de după încheierea conflictului, când totul pare că s-a liniştit. Mi-am imaginat scena ca pe un spațiu rămas după agitație, cu detalii care sugerează că tensiunile nu au dispărut cu adevărat. Ideea mea a fost să arăt că împăcarea este doar de suprafață, conflictul lăsând un loc plin de emoții în spate. Mi-a plăcut foarte mult să lucrez la această machetă, pentru că m-a ajutat să înțeleg mai bine mesajul piesei și să îmi exprim creativ propria viziune asupra acestei scene de teatru”. –Antonia Gabriela Bălaioru, clasa a X-a C.
Autor: Ștefania Enache
Foto: Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova
