Un vârtej luminos pe fondul negrului profund al spațiului, galaxia spirală barată IC 486 strălucește cu o lumină blândă, eterică în această nouă imagine ESA/Hubble./( Imaginea lunii).
IC 486 se află chiar la marginea constelației Gemeni (Gemenii), la aproximativ 380 de milioane de ani-lumină de Pământ. Clasificată drept galaxie spirală barată, aceasta prezintă o structură centrală strălucitoare în formă de bară, din care se desfășoară brațele sale spiralate, înfășurându-se în jurul nucleului într-un model neted, aproape inelar.
Privirea atentă a lui Hubble dezvăluie variații subtile de culoare în întreaga galaxie. Centrul palid și luminos este dominat de stele mai vechi, în timp ce regiunile albăstrui slabe din discul înconjurător trasează zone cu formare stelară mai recentă. Fâșii de praf se strecoară prin structura galaxiei, ascunzând ușor lumina și trasând regiuni cu gaz molecular crescut unde este probabil să se formeze noi stele.
În centrul galaxiei, o zonă albă, vizibilă, strălucitoare, eclipsează lumina stelelor din jurul ei. Această lumină este emisă de nucleul galactic activ (AGN) al IC 486, alimentat de o gaură neagră cu o masă de peste 100 de milioane de ori mai mare decât cea a Soarelui.
Fiecare galaxie suficient de mare găzduiește o gaură neagră supermasivă în centrul său, dar unele dintre aceste găuri negre sunt deosebit de vorace, adunând cantități uriașe de gaz și praf în discuri de acreție turbionare din care se hrănesc.
Căldura intensă degajată de discul de materie orbital generează radiații intense până la și inclusiv raze X, care pot eclipsa întregul rest al galaxiei. În aceste cazuri, galaxia este cunoscută ca o galaxie activă, cu o AGN în centrul său.
CITEȘTE ȘI: Un telescop NASA surprinde vântul fierbinte al galaxiei M82. FOTO
Datele utilizate pentru a realiza această imagine provin din două programe de observare separate, cu obiective similare: studierea galaxiilor active din apropiere, precum IC 486, și înregistrarea unor imagini detaliate, de înaltă calitate, ale găurilor negre centrale și ale stelelor din apropierea nucleului galaxiei. Prin combinarea imaginilor clare obținute de Hubble cu eșantioane extinse și complete, aceste programe permit comparații detaliate ale modului în care stelele, gazul, praful și găurile negre interacționează în centrele galaxiilor.
Un obiectiv cheie al acestei cercetări este de a înțelege cum cresc galaxiile prin corelarea structurilor lor la scară largă, cum ar fi barele și brațele spirale, cu activitatea din nucleele lor. Pentru a realiza acest lucru, echipele de cercetare utilizează atât clasificări ale experților, cât și știința dezvoltată cu ajutorul astronomilor amatori prin intermediul Galaxy Zoo, cu seturi de date care vor fi în cele din urmă lansate publicului. În paralel, aceleași imagini sunt folosite pentru a testa cât de bine modelele lingvistice mari și alte tehnici de învățare automată pot reproduce sau extinde clasificările umane, oferind o nouă modalitate de a scala studiile de morfologie galactică la cele mai mari studii efectuate în prezent cu telescopul Euclid.
Dincolo de IC 486, imaginea este presărată cu galaxii îndepărtate în fundal și stele în prim-plan. Unele stele apar cu vârfuri de difracție caracteristice, în timp ce petele mai difuze, roșiatice, sunt galaxii mult mai îndepărtate, împrăștiate în cosmos.
Deși poate părea calmă și ordonată, IC 486 este un sistem dinamic modelat de gravitație și evoluția stelară. De-a lungul a milioane de ani, structura sa va continua să evolueze pe măsură ce stelele se nasc, îmbătrânesc și se estompează, contribuind la povestea continuă a vieții galactice din Univers.
Autor: Corina Gheorghe
Foto: ESA
CITEȘTE ȘI: NASA lansează Catalogul de surse Chandra
