„Mircea, fă-te că lucrezi!” este o zicală care se potrivește perfect autorităților din Prahova, județ în care sistemul de sănătate se confruntă cu un deficit cronic de specialiști. Astăzi suntem în situația în care spitalul cel mai mare din regiune nu are medici pentru a putea face față problemelor de sănătate ale populației, fiind nevoit să direcționeze o parte din pacienți către alte localități. Mai mult, invocând timpii mari de așteptare de la UPU și „riscurile” de la „Județeanul” din Prahova, personalul de pe ambulanță îi sfătuiește pe cei la care ajunge că e mai bine să se trateze acasă și să meargă a doua zi la un cabinet de specialitate. Iar toate aceste situații nu au făcut altceva decât să dezvolte în societate un curent de spaimă legat de acest spital și să-i determine pe oameni să caute alternative pentru a-și îngriji sănătatea. Asta în cazul afecțiunilor care nu se acutizează brusc și nu necesită o intervenție de urgență. Pentru că, dacă la Ploiești ai devenit o „urgență”, nu ai decât să te rogi! Și poate ai noroc să nimerești într-o gardă în care există medicul de care ai nevoie.
Realitatea aceasta nu este însă vizibilă și la nivelul Consiliului Județean Prahova, instituție care insistă să se laude cu realizările din sănătate. Cele mai recente anunțuri vizează „proiecte esențiale pentru sistemul de sănătate din județ” și au în vedere dezvoltarea secțiilor de chirurgie și de arși, și construirea unui spital nou.
Domnul Virgil Daniel Nanu, președintele CJ Prahova, ne informează, printr-o postare făcută pe Facebook, că a avut „o întâlnire de lucru concentrată pe proiecte esențiale pentru sistemul de sănătate din județ” și împreună cu echipa Spitalului Județean, cu direcțiile de achiziții și de proiecte din cadrul Consiliului Județean Prahova, a analizat „stadiul și pașii următori pentru trei investiții majore aflate în pregătire: dezvoltarea secțiilor de chirurgie, arși și construirea unui spital nou”.
Nu se poate abține din a ne transmite din înțelepciunea sa și ne spune pe un ton extrem de serios: „Sănătatea nu se construiește prin declarații, ci prin muncă tehnică, coordonare și continuitate. De aceea, astfel de întâlniri sunt necesare și vor continua!”. Păi dacă tot ne-ați făcut acestă mărturisire, de ce nu v-ați abținut de la a mai posta pe Facebook o informare fără niciun fundament, care prezintă…nimic. Nu mai bine vă ocupați în timpul acesta de ce contează cu adevărat și ieșeați public atunci când spitalul cel nou, despre care PSD-ul tot vorbește de câțiva ani și pe care l-ați mutat de la municipiu la județ, devine unul real?. Pentru că în prezent, din „spusele” de pe Facebook suntem în stadiul în care „proiectul a fost depus la minister pentru finanțare”, deci avem un spital pe hârtie!
Alo, CJ Prahova? Avem nevoie de medici. Oare de ce nu vor să vină la Județean?
Dar poate că la Consiliul Județean nu s-a aflat încă faptul că în schema de personal a Spitalului Judeţean de Urgenţă dr. Constantin Andreoiu (SJU) Ploieşti, instituție aflată în subordinea sa, lipsesc în jur de 250 de medici.
Poate că domnul Nanu nu știe că principala unitate sanitară din regiune este în situația de a nu putea acoperi liniile de gardă pe secții cu adresabilitate foarte mare.
Poate că nu a fost informat în legătură cu faptul că spitalul organizează constant concursuri pentru ocuparea posturilor vacante, dar medicii nu dau buzna să se angajeze la „Județean”. Mai mult, sunt cazuri de doctori care își depun actele pentru concurs și se retrag pe ultima sută de metri.
Se pare însă că toate aceste întâmplări nu îi dau de gândit domnului președinte de Consiliu Județean și nu-l fac să-și pună semne de întrebare în legătură cu ce se întâmplă cu adevărat, care este motivul pentru care specialiștii nu vor să lucreze la SJU și de ce unii dintre cei care activează acolo ajung ca, după o perioadă, să demisioneze?!
Iar aceste probleme nu sunt unele ivite acum, ca urmare a unor evenimente neprevăzute, ci datează de câțiva ani, timp în care autoritățile județului au tot făcut achiziții diverse, au pus pe hârtie proiecte care vizau construcții noi de spitale, au comandat studii de fezabilitate, au plătit „experți” în sănătate, dar nu au reușit să găsească mijloacele necesare prin care să determine medicii să rămână la lucreze la SJU Ploiești.
Unii dintre aleșii județeni și-au bazat și strategiile de campanie pe această retorică a investițiilor în sănătate, ieșind în fața „poporului” cu anunțuri triumfaliste legate de programele mărețe pe care le vor implementa ei dacă vor primi votul oamenilor. Iar oamenii i-au votat!
Iar astăzi, dacă se întâmplă ca oamenii respectivi să se confrunte cu o problemă de sănătate nu au decât să-și amintească vorbele frumoase rostite de aleșii lor în campanie și să spere că se vor vindeca prin puterea gândului. Iar dacă au nevoie de un medic, e treaba lor, să se descurce cum pot! Treaba autorităților nu e cea legată de resursa umană, fiind mai importante achizițiile, proiectele pe hârtie, consultanța, studiile de fezabilitate…. Ce ne trebuie medici când putem învârti resurse financiare frumoase prin diferite proiecte care nu ajung niciodată să aibă și o finalitate.
Mai mult ca sigur, domnul Nanu va invoca „greaua moștenire” și va da vina pe predecesorul său. Păi dacă este așa, de ce nu a analizat greșelile pe care cel de dinaintea sa le-a făcut și nu a încercat ca, la mai bine de un an de când și-a preluat mandatul, să vină cu soluții concrete pentru acest spital județean, soluții menite să rezolve problema deficitului de medici? De ce continuă pe aceeași linie și se ocupă tot de spitale pe hârtie?!
Pacienții cu accident vascular pot spera doar la mila Domnului
Acestea sunt cu adevărat problemele la care oamenii așteaptă soluții concrete. E bine și cu spitalul nou, dar până vom avea o astfel de clădire ce ne facem cu medicii, având în vedere că, dacă la Ploiești ai ghinionul de a suferi un accident vascular nu îți rămâne altceva de făcut decât să te rogi la Dumnezeu și să invoci toți sfinții, să speri că vor face ei o minune și poate așa scapi cu viață și cu puține sechele.
Altfel, dacă nu ai credință, pe medici nu te poți baza pentru că în Secția de Neurologie a Spitalului Județean nu prea există astfel de specialiști. Prin urmare, ambulanța te va lua frumușel și te va transporta la Târgoviște, la București, unde se nimerește. Asta dacă spitalele de acolo au locuri libere și sunt dispuse să te primească.
Și nu discutăm despre o problemă de sănătate minoră, care poate aștepta, ci despre cazuri care necesită intervenții imediate, timpul fiind cel care poate face diferența dintre viață și moarte, dintre a trăi decent în continuare și a ajunge în situația de a zace legumă pe un pat.
Faptul că un județ ca Prahova traversează o astfel de criză nu are nicio legătură cu profesioniștii din domeniul medical. Nu este vina doctorilor, nici a celor care lucrează și nici a celor care nu vor să lucreze la SJU Ploiești. În ambele grupuri sunt specialiști buni, care aleg să-și facă meseria așa cum cred ei de cuviință.
Vina pentru acest fenomen trebuie căutată în altă parte. Anul trecut am publicat un articol despre federalizarea sănătății și consecințele acestui fenomen. Ei bine, situația din Prahova poate reprezenta un studiu de caz în această direcție, scoțând în evidență rezultatele unei decizii de stat greșite, care a permis politicului să acapareze cu totul un domeniu ar trebui lăsat pe mâna profesioniștilor.
Sănătatea din România a ajuns în situația în care politicieni aflați în diferite funcții publice ies în față pentru a se lăuda cu realizările medicilor. Sunt cazuri în care au loc intervenții chirurgicale de excepție, dar care sunt prezentate în fața opiniei publice fie de primar, fie președintele consiliului județean. Oamenii aceștia îți dau impresia că au fost în sala de operații și ei au fost cei care au salvat pacientul. Se laudă fără pic de jenă, încercând să-și aroge merite pe care nu le vor avea niciodată în această viață. Asta în timp ce medicii sunt călcați în picioare și acuzați pentru tot ce se întâmplă rău în sistem.
Politicienii au uitat de mult care este rolul lor și vor să fie prezenți peste tot, să fie doar ei în prim-plan, sfidându-i pe cei care chiar muncesc. „Mircea, fă-te că lucrezi!” este principul pe care l-a îmbrățișat toată clasa politică începând cu 1989. Politicul este unul activ, dar a devenit atât de activ încât a acaparat tot, iar rezultatele se văd în societatea de astăzi.
