3 decembrie 2021
10 C
București

Locuri pe care merită să le vizitezi: MUZEUL CIVILIZAȚIEI DACICE ȘI ROMANE DEVA (I)

De citit...

Cu o istorie de aproape 140 de ani, Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva se evidențiază datorită colecțiilor de excepție incluse în patrimoniul său. Povestea muzeul devean, asemeni altor muzee transilvanene, începe în sânul Societății de istorie și arheologie a comitatului Hunedoara, înființată la 13 mai 1880, la inițiativa președintelui Tribunalului din Deva, Fekete-Solyom Ferenc.

Scopul propriu-zis al Societății era descoperirea trecutului istoric atât de bogat al comitatului Hunedoara, adunarea și păstrarea la un loc a antichităților găsite, fapt care reiese din articolul 3 al Statutului, care prevedea, printre altele, „scoaterea la iveală, strângerea și expunerea materialelor arheologice, etnografice și istorice într-un muzeu din Deva, ce va fi pus la dispoziția publicului vizitator; ocrotirea monumentelor istorice; primirea pentru păstrare a arhivelor familiale și strângerea celor mai valoroase documente, manuscrise și tipărituri într-o colecție arhivistică și o bibliotecă”.

De remarcat faptul că Societatea a fost prima instituție cultural-științifică din județ, care își asumă o sarcină atât de complexă , muzeistică, arhivistică și bibliofilă.

13 mai 1880

Data de 13 mai 1880 este importantă și pentru faptul că este considerată data la care s-a pus baza statutară a muzeului devean.

Bogata activitate a muzeului a fost susținută financiar de cotizațiile membrilor Societății, de veniturile proprii rezultate din vânzarea publicațiilor, din organizarea conferințelor populare de răspândire a științei și culturii, din excursii științifice, subvenții, donații etc. Director al muzeului a fost numit profesorul și arheologul Teglas Gabor, care ocupa și funcția de director al Liceului real din Deva.

Două probleme au stat în atenția Societății: locul de depozitare și expunere a colecțiilor și îmbogățirea permanentă a colecțiilor.

Secția de arheologie a muzeului s-a format în anul 1882, când Carol Torma a început săpăturile la Grădiște, secția îmbogățindu-se permanent prin donațiile făcute de diverse persoane particulare dar și prin obiectele intrate în muzeu în urma săpăturilor arheologice întreprinse pe diverse șantiere. În același an s-a format și secția de etnografie în cadrul căreia donațiile contesei Geza Kuun și ale baronesei Vilma Kemeny au avut o pondere deosebită, secția cuprinzând atât obiecte românești, cât și ale ceangăilor (666 piese), strânse de Oscar Mailand și Emeric Szabo.

Inițial, colecțiile Societății aveau un caracter închis, ele fiind apanajul unui public restrâns la specialiști din domeniul istoriei, științelor naturale și etnografiei, în mare parte din lipsa spațiului de expunere.

Acest fapt a determinat conducerea Societății să caute mai multe clădiri unde să adăpostească colecțiile, printre care s-a numărat clădirea „Magna Curia”, șopronul închis de lângă „Magna Curia” și Castelul Corvineștilor de la Hunedoara.

Primul sediu a fost în casa lui Pogany Adam din Deva

În ședința din 20 iulie 1881 s-a hotărât ca muzeul să fie deschis în casa particulară a lui Pogany Adam din Deva, strada Hunedoarei, contractul de închiriere fiind întocmit de jurisconsultul dr. Lazar Petcu, chiria fiind stabilită la 180 de florini anual. În această clădire s-a făcut și inaugurarea oficială a muzeului.

Sediul muzeului a fost schimbat în anul 1890, acesta fiind mutat în aripa stângă a Liceului real din Deva, iar din 1896 în șase săli ale unui edificiu separat al Liceului real.

După mai bine de patru decenii, muzeul a fost mutat în clădirea-monument istoric „Magna Curia”, în care își desfășoară activitatea și astăzi.

Societatea de istorie și arheologie a comitatului Hunedoara

Activitatea muzeului a fost strâns legată de cea a Societății. Aceasta din urmă a susținut energic campaniile de săpături arheologice, lucrările de renovare de la Castelul Corvineștilor, a făcut demersuri repetate pentru preluarea în folosință și administrație a dealului Cetății Deva, pentru restaurarea bisericii Densus.

Societatea și muzeul au inițiat adevărate campanii de strângere de obiecte muzeale de interes istoric, arheologic, etnografic, documente istorice, cerând ajutorul conducerii locale și județene. Patrimoniul muzeului cuprindea nenumărate materiale din antichitate, majoritatea romane, apoi din preistorie (unelte de piatră și os, vase, diverse obiecte din os și bronz, fibule, obiecte de podoabă, zeități orientale – Mithras, menhirele (statui miniere) de la Baia de Criș, monumente epigrafice, cărămizi ștampilate din perioada romană (Legiunea XIII, III și V), steampuri de la minele de aur, o colecție etnograficăa, una numismatică și de științele naturii (ornitologică).

Oamenii care au pus bazele patrimoniului muzeal

La începuturile sale patrimoniul muzeal însuma cam 5.000 de piese, în anul 1921 acesta ridicându-se la 11.000 de piese. Lui Teglas Gabor i se datorează dezvoltarea impetuoasă a muzeului și achizițiile numeroase și valoroase făcute de muzeu în timpul celor 23 de ani cât a condus această instituție. În opera de edificare muzeală și științifică a instituției pe care o conducea, Teglas Gabor a fost ajutat de Kiraly Pal, cu care a efectuat multe săpături arheologice, autor al renumitei opere a timpului „Dacia Provincia Augusti”, de istoricul și orientalistul de talie europeană Geza Kuun, Zsofia Torma și mulți alții.

Muzeul are o colecție extrem de valoroasă

În decursul timpului, Societatea, implicit și muzeul, a reușit să adune o colecție de documente foarte valoroase, care cuprindea materiale documentare din diferite perioade (1351-1920), provenite din arhiva comitatului și din fonduri particulare (Kendeffy, Antalffy, Benedikty, Bornemissza, Ivul de Hunedoara, Brazovai s.a.), 300 de documente legate de răscoala lui Horea, diplome de înnobilare și de proprietate, originale sau copii (cea emisă de M. Viteazul la 4 februarie 1600 la Alba Iulia pentru confirmarea privilegiilor locuitorilor orașului Zalău, cea emisă în 1622 de către Bethlen Gabor, prin care se dispunea colonizarea în opidul Deva a unor oameni liberi din Ungaria), diplome, statute și documente ale diverselor bresle, ordine, instrucțiuni, acte normative, corespondență, registre etc.

Din corespondența Societății reiese că aceasta a întreținut relatii de colaborare cu 52 de muzee, biblioteci, universități și alte instituții din țară și străinătate (Academia Română, Muzeul Național Român din București, Societatea Arheologică Româna din Bucovina, Astra, Verein fuer Siebenbuergische Landeskunde din Sibiu, Biblioteca „Jagellonska” din Cracovia, Universitatea din Praga, Lemberg și Belgrad, arhivele centrale din Vatican, Viena și Budapesta etc.

Istoricii de dincolo de Carpați vin în Hunedoara

În anul 1898 muzeul devean s-a subordonat Inspectoratului Muzeelor, beneficiind astfel de ajutoare financiare din partea statului.

Ca o demonstrație a bunelor relații cu România, Societatea și muzeul au fost vizitate în perioada 20-25 iulie 1902 de către un grup de 30 de istorici din București, membrii ai Societății istorice române, conduși de Gheorghe Lahovari și Grigore Tocilescu, alături de Mihai Șuțu, Gh. Tocilescu, Ștefan D. Grecianu, precum și alte personalități ale vieții științifice din capitala României și studenți. Această excursie în județul Hunedoara a istoricilor de dincolo de Carpați a pus bazele unei colaborări între cele două instituții de știință și cultură, care viza cercetarea și prelucrarea obiectivelor istorice aflate de o parte și de alta a Carpaților, precum și începerea unei cercetări temeinice și sistematice a Daciei de către specialiștii din ambele țări. Se pare că totul a rămas doar un deziderat, în arhivele Societății hunedorene negăsindu-se nici un act care să probeze continuarea sau materializarea în vreun fel a acestor inițiative.

La începutul lui septembrie 1916, cele mai valoroase obiecte muzeale au fost trimise la Muzeul Național din Budapesta de unde au fost readuse un an mai târziu, restul obiectelor fiind ascunse. În pofida împrejurărilor dificile de război, muzeul din Deva și-a continuat activitatea, iar după Unirea din 1918 a intrat în rețeaua de stat a muzeelor.

Tzigara-Samurcaș reface colecția etnografică

În anul 1919 a avut loc o spargere la muzeu, o mare parte din colecția etnografică fiind furată. Aceasta secție va fi dezvoltată cu ajutorul lui Tzigara-Samurcaș, care va aloca muzeului suma de 35.000 lei în scopul refacerii colecției în anul 1922.

Marea Unire din 1918 i-a adus muzeului devean un nou spațiu în cladirea din Strada A. Șaguna nr. 10, care aparținea Reuniunii femeilor. Tot în această perioadă a fost elaborat și noul Statut de funcționare al muzeului și colecțiile au fost reorganizate, formându-se următoarele secții: daco-romană, medievală, contemporană, numismatică, etnografie, istorie naturală.

În anul 1927 muzeul este mutat într-o nouă clădire din strada Regele Carol nr. 59, vechea clădire fiind repartizată Cercului militar, încăperile noii clădiri fiind împărțite cu Societatea culturală Astra.

Abia în anul 1938 clădirea „Magna Curia”, atât de râvnită de muzeu în decursul anilor, va deveni sediul în care și astăzi ființează și își desfășoară activitatea.

Autor: Isabela Nicolescu
Foto: MCDR
- Publicitate -spot_img

Mai multe articole

Ce îngrijorări au investitorii din sectorul imobiliar

Încrederea investitorilor imobiliari în performanța sectorului în 2022 este mai puternică decât în urmă cu un an, dar incertitudinea rămâne. Companiile vor să reia proiectele...

Știrile zilei

- Publicitate -spot_img