Casa de licitații A10 by Artmark scoate la vânzare o impresionantă colecție de artă deținută de familia Murgescu-Oproiu.
Operele selectate pentru licitația de vineri seară au fost strânse, în ani, de soții Costin Murgescu, diplomat și economist, ambasador al României la ONU, și Ecaterina Oproiu, publicistă și cineastă, imaginea, pentru generațiile ’70-’90, a revistei „Cinema”, apoi a emisiunii „Telecinemateca”.
Între multele capodopere conținute de această colecție, se evidențiază câteva mici serii de autori, dintre cei mai râvniți de muzee și lumea colecționarilor patenți, precum Nicolae Grigorescu, Nicolae Tonitza ori Ion Țuculescu.
Cu această ocazie se vinde și una dintre cele mai frumoase picturi ale lui Tonitza, intitulată „Maternitate”, realizată la sfârșitul anilor 1920, probabil cea mai mare dintre versiunile acestei teme (sunt cunoscute trei versiuni ale acestei teme, dintre care una muzealizată).
Pictura, definită de tandrețea mamei și candoarea copilului, incluzând inevitabil și unul dintre cele mai bine realizate capete de copii ale lui Tonitza, una dintre mărcile de celebritate ale picturii sale, brodează tematic și contextual pe tema maternității divine, a Fecioarei Maria alături de pruncul sfânt.
Un alt exemplu ilustru este pictura lui Nicolae Grigorescu intitulată „Eleganță” și dedicată suprinderii finului profil al uneia dintre muzele pictorului („marea sa iubire”, însă una neîmplinită), soprana ieșeană Carlotta Leria. Privită sub auspiciul datării: 1894, lucrarea ne dezvăluie un posibil ultim vestigiu al relației celor doi, dat fiind că soprana se căsătorise recent – poate aceasta fiind una dintre semnificațiile portretizării acesteia dintr-un unghi ce îi lasă identitatea neprecizată, aceasta putând fi însă, la acea dată, ghicită, iar astăzi, documentată.
Estimarea lucrării lui Nicolae Tonitza este de 90.000-160.000 de euro, câtă vreme cea a pânzei lui Nicolae Grigorescu, de mai mici dimensiuni, este de 40.000-60.000 de euro.
Din colecția Murgescu-Oproiu vin și alte picturi remarcabile, precum „Peisaj folcloric” sau „Fluturi” ale lui Ion Țuculescu (estimate, fiecare, la 30.000-50.000 de euro), o mică dar zbuciumată „Veneție” din 1934 realizată de Gheorghe Petrașcu (estimată 9.000-15.000 de euro) ori un splendid buchet de „Narcise și bujori” al lui Nicolae Tonitza (estimat în intervalul 20.000-30.000 de euro).
Cercetător științific și doctor în ştiinţe economice, Costin Murgescu (27 octombrie 1919 – 30 august 1989) a fost fondatorul Institutului de Economie Mondială (IEM) – parte a Institutului Naţional de Cercetări Economice al Academiei Române (al cărei membru corespondent a fost).
De tânăr, a fost interesat de drept, istorie, literatură și artă, iar în cariera sa a fost îndeosebi preocupat de fondarea unei şcoli de economie românească. Printre lucrările sale de referință se numără și „Mersul ideilor economice la români”, o biografie a ideilor de forță din gândirea economică românească și a principalelor etape din evoluția lor în cursul unui secol de istorie modernă.
A înfiinţat şi condus săptămânalul „Viaţa Economică” (1963-1968), în paginile căruia a publicat, în 1964, un amplu studiu polemic la adresa teoriilor expansioniste ale economistului sovietic Emil Valev, care a stârnit un mare ecou naţional şi international, ca primă încercare românească scrisă de a ieşi din alinierea impusă de Moscova. Această lucrare l-a transformat rapid într-o celebritate mondială în probleme de geopolitică și globalizare. Costin Murgescu a avut, de asemenea, și o carieră ca diplomat, fiind ambasadorul României la Organizația Națiunilor Unite.
Costin Murgescu a fost ajutat să realizeze colecția de artă a familiei de către soția sa, Ecaterina Oproiu (13 septembrie 1929 – 22 aprilie 2024), un alt nume important al culturii românești recente.
Jurnalistă, scriitoare și dramaturgă, dar mai ales critic de film de reputație internațională, Ecaterina Oproiu-Murgescu a fost vicepreședinta Federației Internaționale a Presei Cinematografice – FIPRESCI (1975), laureată, pentru critica de film, de Asociația Cineaștilor din România (ACIN) – în anii 1977 și 1982.
Între anii 1965-1989 a fost redactor-șef al revistei Cinema, perioadă din care i se trage și porecla „Doamna Cinema”. A relansat această publicație interbelică, pe care a condus-o de-a lungul a 322 de numere, atingând tiraje de sute de mii de exemplare. În acea perioadă, revista a primit, la Bienala de la Veneția XXXVIII, Leul de Aur pentru „Cel mai bun periodic de popularizare cinematografică”. Ecaterina Oproiu este cunoscută și pentru piesele ei de teatru: „Nu sunt turnul Eiffel”, „Cerul înstelat”.
Autor: Bella Steriadis
Foto: Casa de licitații A10 by Artmark
