Inginerii de la Universitatea Stanford din Statele Unite au creat sisteme robotizate de prindere care pot fi fixate pe drone. Au transformat astfel dispozitivele de zbor în păsări-robot care pot să apuce obiecte şi să le plaseze pe diverse suprafeţe.
Aceste capacităţi noi ar putea să le permită roboţilor zburători să îşi economisească energia reducând considerabil timpul de alimentare a bateriilor, timp în care trebuie să rămână imobili. Ei pot avea astfel o autonomie mai mare de exemplu, în operaţiunile de căutare a unor supravieţuitori – sau atunci când îi ajută pe biologi să preleveze mai uşor diverse eşantioane din păduri.
„Vrem ca robotul să poată să aterizeze oriunde, este motivul pentru care acest proiect este entuziasmant din punct de vedere al ingineriei şi al roboticii”, a declarat David Lentink, coautor al unui articol ce prezintă această inovaţie, publicat în revista Science Robotics.
Proiectul se inspiră din comportamentul unor animale – în cazul de faţă din cel al păsărilor care aterizează agăţându-se de ramurile copacilor – pentru a depăşi dificultăţile de ordin tehnic.
Însă imitarea acestor vieţuitoare zburătoare, cărora milioanele de ani de evoluţie le-au permis să se agaţe de ramuri de diverse mărimi şi forme, uneori acoperite cu licheni sau devenite alunecoase din cauza ploii, nu este deloc o misiune uşoară.
Astfel, cercetătorii de la Universitatea Stanford au studiat cu ajutorul unor camere video de înaltă viteză felul în care papagalii aterizează pe crengi construite special, care variau ca mărimi şi ca structură, fiind realizate din lemn, muşchi, hârtie abrazivă şi teflon.
Acele crengi erau echipate cu senzori care înregistrau forţa cu care păsările aterizau şi redecolau.
Cercetătorii americani au constatat că deşi mişcarea de aterizare era aceeaşi în fiecare situaţie, papagalii se foloseau de gheare pentru a se adapta la variaţiile întâlnite. Păsările îşi strâng ghearele în jurul crengilor şi se folosesc de anumite „tampoane” aflate pe tălpi, care sunt moi şi plisate, pentru a asigura o bună aderenţă.
Pentru a putea să susţină o mică dronă cu patru elice, cercetătorii americani au conceput acele gheare robotizate inspirându-se de la cele ale şoimului călător.
Noua structură, fabricată cu o imprimantă 3D, conţine motoraşe şi fire de pescuit care imită muşchii şi tendoanele.
Este nevoie de 20 de milisecunde pentru ca robotul-pasăre să se agaţe de o suprafaţă, iar un accelerometru îi transmite apoi robotului că procesul de aterizare s-a încheiat.
Un algoritm îi permite apoi păsării mecanice să îşi păstreze echilibrul pe ramuri.
Pasărea-robot a reuşit totodată să prindă obiecte care erau aruncate în direcţia sa, precum mingi de tenis, şi să se plaseze în condiţii reale pe crengile unor arbori din pădurile aflate în nord-vestul Statelor Unite.
Autor: Ioana Andrei
Foto/video: YouTube
