Arheologii germani au descoperit o sală uriașă de adunări în apropierea „mormântului regelui Hinz”, datând din epoca nordică a bronzului. Mărimea sălii ar indica faptul că ar fi putut fi folosită pentru adunări „regale”, sugerând că regiunea era un centru de putere în urmă cu aproximativ 2.800 de ani, anunță revista franceză GEO.
În 1899, în Seddiner See, în nord-vestul Țării Brandenburg (Germania), a fost descoperit, în timpul lucrărilor de extracție a pietrei, unul dintre cele mai importante locuri funerare din nordul Europei Centrale: o cameră cu numeroase obiecte, inclusiv o amforă de bronz care conținea rămășițele legendarului conducător Hinz. Atât de multe obiecte au fost descoperite, încât locul a fost supranumit „mormântul regelui”.
Din primăvara anului 2023, arheologii de la Oficiul de Stat pentru Conservarea Monumentelor din Brandenburg și de la Universitatea Germană Georg-August din Göttingen au efectuat săpături ample în jurul movilei regale. Ei au dat astfel peste o structură enormă din epoca nordică a bronzului (2.200 și 800 î.Hr.), potrivit unui comunicat de presă al consiliului Landkreis din Prignitz. Cercetătorii sunt de părere că locul acesta ar fi putut găzdui odată uriașa sală de ședințe a regelui Hinz.
Legendarul rege Hinz, uriașul care a fost îngropat într-un sicriu de aur
Legenda spune că regele Hinz (sau Heinz), de dimensiuni uriașe, a fost extrem de popular printre supușii săi, ca nimeni altul înaintea lui. Un mormânt unic de acest fel a fost așadar construit de poporul său la moartea sa.
Monarhul, soția sa și unul dintre slujitorii săi credincioși au fost îngropați în trei sicrie diferite – primul, într-un cufăr de aur pur, al doilea într-un cufăr de argint și al treilea într-un cufăr de aramă – și un deal a fost construit de jur împrejur, astfel încât ca să nu le fie tulburată odihna veşnică.
În alte două masive din apropiere ar fi fost camuflate inelul suveranului, de mărimea unui inel de braț pentru oamenii obișnuiți, și celelalte bunuri prețioase ale sale.
Folclorul local a susținut de atunci că celebrul mormânt a fost ascuns în imensul tumul din Seddin (azi Seddiner See). Inițial, cu un diametru de aproximativ unsprezece metri, înconjurată la bază de un inel de pietre grele, movila a fost într-adevăr suficientă pentru a atrage privirea vizitatorilor.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, arheologii s-au uitat în ea, descoperind, bine protejată de două incinte exterioare, o cameră de piatră și un terasament de pământ, vaze din epoca bronzului care conțineau acolo rămășițe umane vechi de zeci de secole.
Una dintre ele, cu o formă unică, ar constitui în cele din urmă faimosul „sicriu de aur” al regelui. Sabia lui a fost găsită și plantată acolo, înverzită de vreme. Urna și arma trebuie să fi avut odinioară o strălucire orbitoare. Celelalte comori și bijuterii nu au fost depistate.
O cameră imensă, un centru de putere de acum aproximativ 2.800 de ani
Ceea ce echipa germană a dezgropat în apropiere este fără precedent: rămășițele unei săli de ședințe de zece pe treizeci și unu de metri, o dimensiune unică pentru Germania la acea vreme.
„Aceasta este cea mai mare construcție de acest tip, știm doar patru din această epocă pe o perioadă de 1.000 de ani care sunt atât de mari. Suprafața interioară la parter este de 254 de metri pătrați. Probabil este o sală pentru întâlniri interregionale cu foaier“, a declarat Immo Heske, arheolog principal al proiectului dezvoltat de universitatea germană.
Într-adevăr, în centrul locului au fost găsite rămășițele unui șemineu mare, precum și un recipient în miniatură care, în comparație cu un obiect din muzeul Perleberg, sugerează că a fost folosit în scop ritualic.
Construită în secolele al X-lea și al IX-lea î.Hr. cu scânduri de lemn și o împletire de acoperiri de lut, clădirea ar fi măsurat aproape șapte metri înălțime și ar fi avut podele. Săpăturile au scos la iveală faptul că, pe acoperiș, au fost țesute paie.
Dimensiunile unice ale vechii clădiri nu pot fi distinse de la o primă privire asupra solului. Dar de la înălțime, specialiștii au reușit să-i definească contururile. „Ceea ce este prezentat aici este cu adevărat spectaculos. Trebuie să fii cu adevărat norocos să găsești așa ceva”, susține Tobias Dünow, secretar de stat la Ministerul Științei, Cercetării și Culturii, în publicația Statului Brandenburg.
Arheologii cred că ar putea fi într-adevăr sala de ședințe a regelui Hinz, despre care se știu puține lucruri. Pe lângă faptul că oferă informații despre figura istorică, descoperirea unei săli atât de mărețe pare să arate că zona a fost un centru de putere la vremea ei, în urmă cu aproximativ 2.800 de ani – posibil un loc de întâlnire pentru regalitate. Vor fi necesare cercetări suplimentare pentru a face lumină asupra funcției sale.
Autor: Corina Gheorghe
Foto: Landkreis din Prignitz
