Codex Aureus, cel mai cunoscut şi important manuscris medieval occidental anluminat aflat într-o colecţie din România, a intrat pe Lista UNESCO. Valorosul manuscris se află la Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia.
„Suntem foarte bucuroşi să vă spunem că astăzi, 18 mai, cel mai cunoscut şi important manuscris medieval aflat în România, în prezent la filiala noastră din Alba Iulia, Biblioteca Batthyaneum, a fost înscris pe lista UNESCO şi face astfel parte din fondul „Memoria lumii””, au transmis reprezentanții Bibliotecii Naționale a României.
Cunoscut generic sub denumirea de Codex Aureus, fiind scris cu cerneală de aur, manuscrisul figurează de-a lungul timpului în inventar sub cinci-şase denumiri diferite, de unde şi speculaţia că nu ar fi fost clasat.
Codex Aureus sau Evangheliarul de la Lorch este jumătatea unui tetraevangheliar latin pe pergament, realizat la comanda lui Carol cel Mare, probabil la Schola Palatina din Aachen, în anul 810.
În prezentarea făcută pe prezentarea făcută pe site-ul Bibliotecii Naţionale a României se menționează că manuscrisul, scris integral cu cerneală de aur, este celebru şi prin calitatea excepţională a ornamentării: 202 pagini decorate cu frize policrome, 12 pagini de canoane biblice ilustrate, 3 tablouri în plină pagină, dintre care două reprezentând portretele evangheliştilor Matei şi Marcu, un frontispiciu miniat şi alte două pagini cu scriere ornamentală.
Cei care vor să „răsfoiască” digital această valoroasă sursă o pot face accesând www.manuscriptorium.com.
De asemenea, îl pot găsi în Biblioteca Digitală Națională.
Înscrierea Codex Aureus în lista UNESCO a fost posibilă datorită mai multor oameni care s-au implicat în acest demers. „Proiectul a fost depus de către profesorul dr. Michael Embach, pe atunci directorul Bibliotecii Municipale din Trier, în cadrul programului UNESCO, Memory of the World. Este un proiect multi-național în care România se regăsește alături de Franța, Germania, Marea Britanie și Austria. Deoarece statul Vatican face parte integral din patrimoniul UNESCO, nu apare pe această listă. Cealaltă jumătate a codicelui Aureus, aflată în Biblioteca Vaticanului, adică Evangheliile lui Ioan și Luca (inclusiv coperta), este deja în patrimoniul UNESCO. Această reușită nu ar fi fost posibilă fără entuziasmul și susținerea neîntreruptă a proiectului de către Adrian Cioroianu, fostul Ambasador UNESCO al României, actualul Director general al Bibliotecii Naționale a României, care a înțeles rapid amploarea și importanța proiectului, și șeful actual al Filialei, Cristian Mladin, cel care a păstrat permanent legătura cu profesorul Michael Embach și cu reprezentantul german al UNESCO, Andreas Salz. Trebuie să-l menționăm și pe Adrian Papahagi, profesor UBB și codicolog de renume, care ne-a făcut cunoștință cu profesorul Michael Embach.”, au explicat reprezentanții Bibliotecii Batthyaneum din Alba Iulia.
„Codex Aureus își primește recunoașterea firească în patrimoniul universal, alături de tot ce are mai prețios omenirea, de tot ce face ca civilizația și cultura umană să strălucească încă. Poate că acesta este momentul perfect să medităm la semnificația patrimoniului, de orice fel ar fi, care ne marchează în orice moment, în mod direct, fără să mai realizăm. Oare mai încape vreo îndoială că limba latină, de pildă, vorbește prin noi, o putem oare ignora? Oare așa numitele „limbi moarte” sunt denumite așa pentru că sunt lipsite de importanță sau pentru că oamenii au uitat să le vorbească? Fix acesta este rolul unei instituții precum UNESCO, este farul care ne luminează constant uitarea culturală. (…) Au fost făcute 88 de nominalizări, dintre care 64 au trecut. În această sesiune în care codicele carolingian al României a intrat în UNESCO, prezența României este singulară. Într-adevăr, acesta este primul element documentar din România intrat în registrul UNESCO. Însă cu această ocazie au intrat și alte valori fabuloase. De pildă, au intrat arhivele lui Antonín Dvořák, tapițeria Apocalipsei din Anvers, Codex Manesse, primul glob pământesc sau globul Behaim, dar și manuscrisele și carnetele de note ale lui Dostoievski. Oare e ieșit din comun acest moment? Sincer, nu știu ce să zic. Consider că este un lucru firesc, cu care nu pricep de ce ne este așa de greu să ne acomodăm. Neobișnuită rămâne însă indiferența noastră față de valorile autentice, pentru care, se pare, este de dus o luptă constantă.”, a mărturisit, la rândul său, Cristian Mladin.
Cum a ajuns manuscrisul la Alba Iulia?
Nu se ştie când şi cum manuscrisul carolingian a fost desfăcut în două. Cealaltă jumătate, Evangheliile după Luca şi Ioan, se află la Vatican. Tot la Roma se găseşte una dintre coperţi, cea de-a doua fiind la un muzeu din Londra.
La mijlocul secolului al XVIII-lea, prima parte a manuscrisului aparţinea bibliotecii arhiepiscopului Vienei, Christoforo Migazzi, de unde prin achiziţie, în 1782, devine proprietatea episcopului Batthyany şi ajunge astfel la Alba Iulia.
„Manuscrisul aflat în România este un fragment dintr-un evangheliar latin, scris și pictat cu aur și culori vegetale în scriptoriul școlii de curte (Schola Palatina) de la Aachen (Aix-la-Chapelle), în anul 810, la comanda lui Carol cel Mare. În literatura de specialitate din occident, manuscrisul este cunoscut sub numele: DAS LORSCHER EVANGELIAR (Evangheliarul de la Lorsch). Manuscrisul ajunge în proprietatea mănăstirii benedictine S. Nazarius din Lorsch, apare în catalogul-manuscris al bibliotecii ordinului, redactat în anul 1860, sub titlul: „Evangelium scriptum cum auro pictum habens tabullas eburneas” („Evangheliar scris si pictat cu aur avand copertele din fildeș”). În anul 1556 manuscrisul ajunge la Biblioteca din Heidelberg, iar în anul 1782, Evangheliarul de la Lorsch Partea I este cumpărat de către episcopul Transilvaniei, Ignatius Batthyáni de la cardinalul Vienei, arhiepiscopul Christophor Migazzi.”, au menționat reprezentanții Bibliotecii Naționale a României.
Manuscrisul se află depozitat în camera intitulată Tezaur, în fapt o încăpere blindată, fiind păstrat în condiţii speciale şi verificat periodic din punctul de vedere al conservării sale.
De-a lungul timpului au fost vehiculate diverse legende în spaţiul public în legătură cu Codex Aureus, şi anume, că acesta nu s-ar mai afla în ţară sau că în timpul regimului comunist ar fi fost folosit ca garanţie pentru un împrumut de 10 miliarde de dolari.
Reprezentanţii bibliotecii au demontat, în urmă cu câţiva ani, aceste mituri. Specialiştii au explicat că nu s-a pus problema ca acest manuscris să fi fost scos din 1999 (când a fost expus în Germania – n.r.) de aici. De asemenea, că nu există niciun document care să ateste faptul că manuscrisul ar fi constituit o garanţie bancară pentru împrumuturi externe. Astfel, s-a făcut o serioasă documentaţie de arhivă şi nicăieri nu există un astfel de document, care să ateste, de exemplu, o evaluare a unei bănci externe. Dacă ar fi existat o evaluare, ar fi trebuit ori să vină evaluatorii aici, ori să plece manuscrisul pentru a fi evaluat. Mai mult, dacă ar fi fost împrumutat, ar fi trebuit ca manuscrisul să plece în seiful băncii care a făcut împrumutul până la restituirea sumei
Alături de Codex, la Batthyaneum se află cea mai valoroasă colecţie de manuscrise medievale occidentale de pe teritoriul României, dar şi cea mai mare colecţie de incunabule.
