Începând de sâmbătă 7 septembrie, în cadrul SCAF – Festivalul Internaţional de Artă Contemporană de la Sibiu, pot fi vizitate catacombele Sibiului. Proiectul de cunoaştere a istoriei oraşului este desfăşurat de Muzeul Naţional Brukenthal în colaborare cu Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba Iulia şi Parohia Greco-Catolică din Sibiu.
Vizitele vor avea loc zilnic, începând de sâmbătă, la orele 12.00, 15.00 şi 17.00. Se vor face vizite în grupuri de maximum zece persoane, costul unui bilet fiind de 25 lei.
Catacombele sunt adevărate cripte care adăpostesc mormintele maicilor şi slujitorilor fostei Biserici şi ai Mănăstirii Ursulinelor și sunt construite la subsolul fostului locaș de cult.
Călugării dominicani au construit biserica şi mânăstirea în anul 1474 pe acest loc strada Sării (în prezent strada Gheorghe Magheru), în stil gotic.
Astăzi se păstrează elemente ale construcției: portalul de acces în arc frânt, realizat din piatră, zona capelei de pe peretele nordic la nivelul bolţilor şi al ancadramentelor, dar şi contraforţii la exterior. Pe portalul de intrare s-au păstrat trei inscripţii: „MGC RAA 1662”, „Renovata Anno Domini 1928 Baumaister E. Thurmayer” si pe verticala, „STEINMETZ ZIEGLER A. 1928 9”.
Pe faţada vestică, deasupra portalului de intrare, se află statueta Sf. Ursula într-o nişă de formă semicirculară. De o parte şi de alta a nişei se află două console pe care se sprijină două coloane circulare cu capiteluri în stil corintic care susţin un un fronton de formă triunghiulară, a cărui cornişă profilată este decorată cu o friză din elemente florale.
Statueta Sf. Ursula este aşezată pe un soclu de tip baroc, sub care se află un ecuson albastru cu inscripţia „Ursula”. Capul sfintei este încununat de o coroană, fiind înconjurat de o aură. Ea este îmbrăcată cu o rochie albă peste care se află o pelerină de culoare roșie, prinsă la gât cu o agrafă. Sfânta Ursula ține în mâna dreaptă o frunză de palmier, simbol al martirajului, iar în cealalaltă mână are un steag pe al cărui corp este aplicată o cruce de culoare roşie. Steagul are în vârful lancei o cruce aurită.
Contrafortul din colţul de Nord-Est păstrează un obuz încastrat în zid.
Scurt istoric al edificiului
- În anul 1543, în urma Reformei, populaţia săsească a trecut la luteranism, iar mănăstirea a fost desfiinţată. Biserica a intrat în posesia luteranilor. În perioada habsburgică biserica, cunoscută sub numele de „Biserica mănăstirii” (în germană Klosterkirche) a revenit cultului romano-catolic, fiind încredinţată maicilor ursuline, pentru a construi alături un pension de fete.
- În 12 iulie 1733 au venit din Bratislava opt călugăriţe ursuline, fiind primite într-un mod festiv.
- În 1734 lângă biserică s-a construit mânăstirea propriu-zisă. În 1769 clădirea a fost extinsă (banii fiind oferiţi călugăriţelor de către împărăteasa Maria Tereza) pentru a putea face faţă noii instituţii care se va ridica aici, adică şcoala catolică.
- în 1772 Lucrările au fost terminateși au costat 38.821 guldeni. Desfiinţarea ordinului iezuit (primul ordin călugăresc sosit în oraş odată cu administraţia habsburgică) de către împăratul Iosif al II-lea, a făcut ca multe dintre activităţile acestora să fie preluate de către alte ordine călugăreşti.
- În 1789, ursulinele au deschis şcoala elementară catolică numită Şcoala Normală k.u.k. (Şcoala Naţională a Marelui Principat). Şcoala era o continuare a gimnaziului catolic iezuit care funcţiona din anul 1774. Şcoala ursulinelor (Ursuliner-Nonnen, Kloster und Schule) a fost una dintre şcolile de elită ale oraşului, aici învăţând copii ai familiilor bogate, care doreau să-şi educe copiii într-un mediu german după un tipic iezuit.
- În perioada interbelică aici a funcţionat atât şcoala elementară de fete romano-catolică „Sf. Ursula”, cât şi Gimnaziul de fete (rom-cat) „Sf. Ursula”
- În anul 1948 a fost desfiinţată.
- În perioada comunistă aici a funcţionat Liceul Pedagogic care după 1990 și-a schimbat denumirea în Colegiul Pedagogic „Andrei Şaguna”. În 2010 colegiul s-a mutat pe aleea Turnu Roşu.
- Subsolul Bisericii şi mănăstirii Ursuline a fost folosit în timpul războiului drept adăpost antiaerian şi spital de război.
În subsolul bisericii sunt zeci de morminte puternic afectate de trecerea timpului. Criptele adăpostesc rămăşiţele pământeşti ale măicuţelor şi călugărilor care au slujit în Sibiu sau care şi-au găsit sfârşitul aici. Numele lor este greu de identificat, în majoritatea cazurilor foarte puţine morminte păstrând însemnele iniţiale. Caracteristc acesui spațiu este faptul că unele monumente funerare sunt deschise.
Legenda Sfintei Ursula
Legenda spune că Ursula, fiica unui rege creştin din Bretania, a fost cerută în căsătorie de un prinţ păgân, dar ea se consacrase în mod tainic lui Dumnezeu. Ursula a cerut trei ani timp de gândire, pentru a cunoaşte mai bine voinţa Domnului. În pelerinajul pe care l-a făcut spre Roma a cerut să fie însoţită de o mie de tinere, iar fiecare dintre cele zece slujnice ale sale, de alte 1000 de tinere. 11.000 de fecioare, călăuzite de Ursula, au traversat marea dintre Anglia şi continent, îndreptându-se spre Roma.
Pe drumul de întoarcere, în Köln, furia barbarilor s-a revărsat şi asupra lor, tinerele fiind martirizate toate într-o singură zi, cu excepţia Ursulei. Impresionat de frumuseţea ei, conducătorul hunilor, Attila, a cerut-o de soţie. Refuzul i-a adus Ursulei moartea. Peste locul unde au fost îngropate s-a ridicat în secolul al VII-lea o biserică, iar apoi şi o mănăstire, în memoria lor.În secolul al VIII-lea, la Köln, lângă o biserică au fost descoperite osemintele unor fecioare. Printre alte nume feminine, a fost găsit şi acela al Ursulei, o fată de unsprezece ani. După câte se pare, acea indicaţie de vârstă a fost citită ca undecimilia, adică „unsprezece mii”. De aici, povestea celor 11.000 de fecioare care au însoţit-o pe Sfânta Ursula în călătoria spre Roma.
Răspândirea cultului Sfintei Ursula s-a datorat în mare măsură alegerii ei ca patroană a institutului întemeiat în anul 1530 de către Sfânta Angela de Merici pentru formarea culturală şi religioasă a tinerelor din zonele sărace, aşa-numitele „călugăriţe Ursuline”.
