Casa bântuită. Când citești un astfel de titlu, gândul îți zboară către un loc al terorii. În realitate, este doar un loc în care suflete chinuite de tenebrele unui trecut fără iubire ajung să simtă o dorință intensă de a aparține unui loc, o dorință de acasă. Nu fantomele sunt cele care bântuie în această casă, ci demonii propriilor traume.

Casa bântuită, cartea pe care autoarea Shirley Jackson a publicat-o 1959, a fost catalogată de foarte mulți ca fiind una dintre cele mai înspăimântătoare povești care s-au scris vreodată.

Citind cartea, am realizat că nu este chiar așa. Nu m-am speriat, nu am aruncat cartea, ci dimpotrivă am devenit captivă dorinței de a descoperi mai mult și mai mult din firul poveștii. Iar la final am fost cuprinsă de un sentiment profund de milă pentru Eleonor, fata care din disperarea de a găsi iubirea sub toate formele ei a căzut victimă propriilor trăiri.

E drept că autoarea reușește într-un mod magistral să redea toate etapele intensificării stării de frică, de panică în fața necunoscutului și să-l facă pe cititor să trăiască “pe viu” toate aceste sentimente. Dar la fel de adevărat este că Shirley Jackson își construiește personajele în așa manieră încât te întrebi dacă sunt reale sau sunt doar plăsmuiri ale unuia dintre eroii romanului.

 „Să pătrunzi în Hill House este ca și cum ai pătrunde în mintea unui nebun; curând devii la rândul tău un excentric.”, punctează Stephen King. La rândul său, autoarea A.M. Homes afirmă despre lumea lui Shirley Jackson că „este misterioasă și de neuitat”.

 „La final găsești iubirea”

Povestea include patru personaje centrale: doctorul Montague, un savant care caută dovezi solide legate de manifestările supranaturale; Theodora, o domnișoară drăguță și sensibilă, dar ușor superficială; Luke, un aventurier și viitorul moștenitor al Hill House; și Eleanor, o tânără singuratică, fragilă, cu un trecut întunecat.

Celelalte personaje care apar sunt extrem de succint conturate, fiind doar niște pioni de care scriitoarea s-a folosit pentru a intensifica și mai mult acțiunea romanului.

Soția doctorul Montague reușește din primul moment să te facă să o detești și să-ți dai seama că ai în față o femeie egoistă, centrată doar pe propriile trăiri fără niciun fel de respect sau compasiune față de semenii săi. La rândul său, doamna Dudley este doar o bună executantă a unor sarcini care îi sunt impuse, iar Arthur este o marionetă dirijată fără rușine de doamna Montague.

Cea care pare că stă la baza acțiunii este Eleanor, trăirile ei fiind cele mai expuse în fața cititorului.

Shirley Jackson a ales să-și construiască romanul în jurul unui personaj care încă de la început stârnește în cititor un profund sentiment de compasiune.

Ajunsă la 32 de ani, Eleanor nu poate spune că până la această vârstă a trăit cu adevărat. Și-a pierdut tatăl de foarte mică, iar ulterior a fost obligată să-și îngrijească timp de 11 ani mama invalidă. Zilele ei s-au scurs în întunericul rece al unei case în care o bolnavă egoistă a condamnat-o la izolare. Moartea mamei nu i-a adus libertatea mult dorită, ci a aruncat-o într-o altă închisoare, impusă de data aceasta de sora sa mai mare.

Scrisoarea prin care doctorul Montague o invita să se alăture experimentului de la Hill House a reprezentat pentru Eleanor un colac de salvare de care s-a agățat cu disperare.

Teama de necunoscut a pălit în fața dorinței de a trăi, de a descoperi, de a cunoaște. Odată ajunsă la Hill House, în sufletul tinerei avea să se dezvolte o altă dorință: aceea de iubire.

Eleanor repetă aproape obsesiv: „La final găsești iubirea”, aceste cuvinte expunându-ne de fapt un suflet chinuit de un trecut trăit într-o familie disfuncțională, în care iubirea a lipsit cu desăvârșire. Tocmai din această încrâncenare de a găsi iubirea,  Eleanor dezvoltă un atașament nefiresc față de Hill House, iar toate întâmplările pe care le trăiește nu o sperie, ci dimpotrivă o fac să-și dorească și mai mult să rămână în Casa bântuită.

Iubirea la care visează Eleanor nu este una carnală, ci ține de nevoia sa disperată de a simți că aparține unui grup, de a simți că este acceptată, că este apreciată.

O dramă psihologică scrisă magistral

Acum, când am citit Casa bântuită, pot spune cu convingere că înainte de a cataloga romanul ca fiind unul horror, l-aș încadra în categoria unei drame psihologice. Nu ne vom da seama niciodată dacă întâmplările supranaturale de la Hill House au avut loc cu adevărat sau au fost doar în mintea eroilor cărții. Shirley Jackson a lăsat cititorul să decidă în această privință și să aleagă varianta care îi convine.

Un lucru este cert, cartea este scrisă uimitor de bine, reliefând o autoare valoroasă pe care orice iubitor de literatură ar trebui să o cunoască.

În ultimii ani, creațiile semnate de scriitoarea Shirley Jackson au ajuns tot mai des în fața criticii literare, asta și datorită elogiilor pe care i le-a adus Stephen King.

De altfel, americanca Shirley Jackson, născută în 1916 și decedată în 1965, și-a pus amprenta asupra stilului abordat de unii dintre autorii secolului XX, printre care Neil Gaiman, Stephen King, Nigel Kneale și Richard Matheson.

The Haunting of Hill House

Cartea a fost ecranizată, în 1963 și în 1999, filmele produse purtând titlul The Haunting . 

De asemenea, romanul a stat la baza serialului Netflix, The Haunting of Hill House, lansat în 2018 și care este prezentat de cei care l-au vizionat ca unul dintre cele mai înspăimântătoare seriale din toate timpurile. N-am văzut serialul, dar din ce am înțeles nu ar prea avea în comun cu cartea decât faptul că eroii sunt primii proprietari de la Hill House, familia Crain, despre care amitește în romanul său și Shirley Jackson. Serialul este regizat de Mike Flanagan.

Cartea este oferită de Litera.

Autor: Ștefania Enache

Foto: Litera