La data de 13 aprilie, în calendarul creștin ortodox sunt sărbătoriți Sfântul Mucenic Artemon și Elefterie Persul. Vom vorbi astăzi despre Sfântul Mucenic Artemon, recunoscut pentru minunile sale din Cer și de pe Pământ.
În timpul domniei lui Dioclețian, creștinii erau prigonoți. Cei care nu se închinau idolilor erau schingiuți și chiar uciși, în chinuri inimaginabile pentru mintea umană.
Episcopul Laodichiei a luat, într-o noapte, pe Sfântul Artemon, alături de alți creștini, și s-au dus în Artemidia unde au distrus toți idolii, dându-le foc.
Reprezentantul puterii, Patrichie, a făcut investigații să vadă cine a încălcat legile acelor vremuri. Așa după cum i-au spus elinii, el a aflat că episcopul Sisinie și preotul său Artemon, împreună cu alți creștini au distrus idolii ce erau în acele locuri.
Acest conducător a plecat imediat, înarmat, împreună cu ostașii săi, spre biserica creștină, pentru a vărsa sângele celor credincioși, iar pe Sisinie și pe Artemon să îi taie în bucăți. Dar, în apropierea bisericii, pe acesta l-au cuprins niște friguri mari, astfel încât a căzut și nu a mai putut ajunge acolo unde și-a propus. O noapte întreagă, soldații au stat la căpătâiul acestui conducător bolnav, care a avut puterea să spună: „creștinii m-au blestemat și Dumnezeul lor mă muncește”.
Cu gândul că i se apropie moartea, el a trimis oamenii să ceară ajutor drept credincioșilor din biserica lui Hristos, cărora le-a promis aur în schimbul vieții sale. Ostașii au transmis mesajul lor, dar creștinii au răspuns așa: „Aurul tău să fie cu tine! Dar de crezi în Domnul nostru Iisus Hristos, te vei izbăvi de boala ta”. Și iar cel bolnav le-a transmis: „Cred în Dumnezeul tău, numai să mă tămăduiesc!” Imediat, episcopul cetății a făcut mai multe rugăciuni pentru cel bolnav, căzut la pat. Nu a trecut mult timp de la rugăciune și șeful necredicnioșilor se ridică sănătos din patul unde nu demult trăgea să moară.
Patrichie, de acum sănătos, a plecat în cetatea Cezareei din Palestina, unde a întâmpinat pe Sfântul Artemon, care revenea de la vânat. Acesta vânase cerbi și alte animale sălbatice, pe care le ducea la episcopul lui, care avea o grădină frumosă, plină de pomi fructiferi, unde puteau alerga în voie și animalele sălbatice.
Conducătorul Patrichie a întrebat pe robul lui Dumnezeu, Artemon, cum a prins animalele acelea, la care acest preot a răspuns așa: „Cu cuvântul Hristosului meu am vânat acestea”. „Bătrânule, mi se pare că ești creștin”, spuse atunci Patrichie. Sfântul a răspuns fără a sta pe gânduri: „din tinerețe sunt creștin”. Conducătorul atât a așteptat și imediat a poruncit ca acesta să fie legat în lanțuri grele. Preluat fiind de doi ostași, Artemon a fost dus în cetatea Cezareei.
Legenda spune că legat fiind, sfântul a poruncit fiarelor: „mergeți la Sisinie episcopul”. Ele au ascultat porunca și s-au dus unde li s-a spus, iar acolo au rămas cuminți, lângă ușile ogrăzii bisericii. Episcopul mirat a întrebat portarul: „de unde au venit aceste animale?” Cu ajutorul lui Dumnezeu, un cerb a luat glas omenesc și a zis: ”Robul lui Dumnezeu, Artemon este prins de către răucredinciosul conducător și l-au dus legat în Cezareea, iar pe noi ne-a trimis la tine”.
Apoi, episcopul a trimis o slugă să afle dacă sunt adevărate cele spuse de cerb. El a găsit pe Sfântul Artemon șezând în temniță și rugându-se. La un moment dat, sfântul a fost eliberat și minunile lui au continuat.
În final, prins de cei necredincioși, Artemon a fost decapitat. Sfântul nu a încetat nici o clipă să îi ajute pe cei credincioși cât a stat pe Pământ, dar și ulterior, de acolo din Cer.
Autor: Ligia Beatrice Vasilescu
Foto: Ziarul lumina
