Mircea Mocanu, șeful Biroului în România al Organizației Internaționale pentru Migrație, vede Bucureștiul ca pe un oraș al contrastelor, contraste sculptate de istoria tumultoasă prin care aceste meleaguri au trecut. „Acest amestec de foarte vechi și foarte modern, de comunism și interbelic, de verde și luciuri de apă oferă puncte de interes pentru majoritatea vizitatorilor”, explică reprezentantul OIM.
Dacă până acum v-am arătat Bucureștiul prin ochii unor expați care, datorită profesiei, au ajuns să trăiască în Capitala României, astăzi vă prezentăm orașul așa cum îl simte Mircea Mocanu.
Șeful OIM România a întocmit, la sugestia noastră, un top trei cele mai frumoase locuri din București. Este un clasament subiectiv pe care Mircea Mocanu l-a realizat bazându-se pe niște observații personale, dar care ne oferă o viziune interesantă despre un București al contrastelor.
Oaza de timpuri din Muzeul Satului
Prima recomandare pe care Mircea Mocanu o face este Muzeul Satului, loc despre care spune că „este o oază de timpuri apuse într-un peisaj dinamic și plin de beton și sticlă”.
Aflat chiar pe malul lacului Herăstrău, foarte aproape de inima Bucureștiului, Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” este locul în care poți descoperi cel mai ușor istoria românilor. Conceput ca un muzeu sociologic, Muzeul Satului le prezintă vizitatorilor realitatea din viața rurală așa cum era ea trăită de țăranul român.
Nu doar exponatele pe care le poți descoperi în acest muzeu îi dau unicitatea, ci și faptul că este derulat în aer liber, construind, pe un spațiu extins, o istorie a diversității arhitecturale pe care o întâlnim în satele românești.
Această „oază de timpuri apuse”, așa cum caracterizează Mircea Mocanu Muzeul Satului, este un loc pe care este obligatoriu să-l vizitezi atunci când ajungi în București. Iar pentru străinul care vrea să înțeleagă România acest obiectiv este de neratat.
Casa Melik, locul în care vechiul rămâne modern
Casa Melik este cel de-al doilea obiectiv turistic pe care șeful OIM România îl include în clasamentul său. Mircea Mocanu recomandă Casa Melik pentru că este cea mai veche clădire locuibilă din București și pentru că „în ciuda celor aproximativ 260 de ani este mai modernă decât multe clădiri contemporane”.
Așa cum Muzeul Satului dezvăluie istoria rurală a României, Casa Melik a strâns între pereții săi istoria tumultoasă a acestui oraș.
Casa, despre care specialiștii susțin că este una dintre cele mai vechi din București, o găsim pe Strada Spătarului, la numărul 22.
Odată ajuns în fața curții care adăpostește acest imobil, vizitatorul va avea ocazia să descopere o construcție în care se îmbină perfect delicatețea detaliilor arhitectonice cu robustețea zidurilor. Casa Melik este exemplul perfect al influențelor țărănești în arhitectura românească. Nu ai cum să nu remarci elementele care fac trimitere la vechile case din zona rurală. Este vorba despre acoperișul cu ștreașină lată, despre cerdacul de la etaj, care în cazul nostru este închis cu geamuri, despre ușile arcuite din lemn. Și în interior se remarcă astfel de elemente, lemnul fiind utilizat pentru detalii, dar și pentru construcția scării.
Casa, despre care se spune că a fost „azil pentru revoluționarii pașoptiști”, adăpostește astăzi Muzeul „Theordor Pallady”.
Nucleul pe care s-a ridicat acest muzeu îl constituie cele peste 800 de desene şi gravuri ale lui Theodor Pallady. Lucrările aparțin perioadei pariziene a artistului și au fost donate statului român de către Serafina şi Gheorghe Răut. Când au făcut donația, la sfârșitul anilor ’60, soții Răuț au oferit și propria colecţie de artă în care regăsim picturi de școală franceză, olandeză, engleză și spaniolă din secolele XVI-XIX, sculptură mică antică și renascentistă, textile, piese de mobilier, ceramică orientală şi alte obiecte de artă decorativă.
Ultima recomandare pe care ne-o face Mircea Mocanu este Strada Xenofon „pentru că este și o stradă și o scară, dar și pentru că i-a venit vremea pentru reabilitare”.
„Strada în trepte” face legătura între Strada Dr. Constantin Istrati (Piaţa Libertăţii) şi rondul Aleei Suter. Nu există prea multe surse care să ne indice cu exactitate anul în care această stradă a fost construită. Ceea ce se știe însă foarte bine este că este singura stradă din București pe care nu a trecut niciodată vreo mașină.
De fapt, la capătul Străzii Xenofon, șeful OIM își duce și prietenii care îl vizitează din străinătate. Ne invită și pe noi să descoperim bijuteria arhitecturală și gastronomică aflată acolo.
Cu ajutorul unui om care coordonează activitatea organizației din România care se ocupă de soarta migranților am creionat un portret al Bucureștiului actual. Așa cum am menționat, este o construcție subiectivă.
La finalul discuției noastre, l-am întrebat pe Mircea Mocanu cu ce se deosebește Bucureștiul de alte capitale ale lumii, iar răspunsul primit are darul de a ridica și mai multe semne de întrebare: „Relativa slabă cunoaștere a Bucureștiului de către comunitatea internațională și asteptările acesteia reprezintă totodată motivul pentru care mulți vizitatori rămân plăcut impresionați de spiritul orașului”.
Autor: Ștefania Enache
Foto: Corina Gheorghe
