O așezare neolitică veche de 7.000 de ani a fost găsită în Serbia, mai exact în regiunea Banatului sârbesc. Este una dintre cele mai mari așezări din epoca târzie a pietrei descoperite în această zonă.
Așezarea a fost identificată lângă râul Tamiš, în regiunea Banatului din nord-estul Serbiei. Regiunea Banat se află pe teritoriul a trei state: Serbia, Ungaria și România. Partea sârbească a Banatului este plată și mlăștinoasă. Include cea mai mare zonă de teren nisipos din Europa – o zonă de 300 km2 numită Nisipurile Deliblato, care făcea parte dintr-un deșert preistoric.
Așezarea recent descoperită se află la doar 40 km nord-vest de nisipuri, în afara satului Jarkovac, anunță revista COSMOS.
„Această descoperire este de o importanță remarcabilă, deoarece nu sunt cunoscute așezări mai mari din Neoliticul târziu în regiunea Banatului sârbesc”, spune Martin Furholt, de la Universitatea Christian-Albrecht din Kiel, din Germania, liderul echipei de arheologi.
Datele geofizice, care arată șanțuri și alte structuri subterane, relevă o așezare care se întinde pe o suprafață cuprinsă între 11 și 13 hectare (110.000–130.000 m2). Această zonă echivalează cu aproximativ 300 de terenuri de baschet.
Artefactele găsite la suprafață sugerează că așezarea aparținea culturii Vinča, care a trăit în perioada 5400-4500 î.Hr. Acești oameni au fost printre cei mai avansați din sud-estul Europei în timpul neoliticului (acum 12.000–4.200 de ani).
Vinča a produs simboluri care pot fi cele mai vechi exemple de scriere din lume, precedând scrisul sumerian cu aproape 400 de ani.
Așezarea bănățeană include și influențe puternice din cultura locală din aceeași perioadă.
„Este și acest lucru remarcabil, deoarece doar câteva așezări cu material din cultura bănățeană sunt cunoscute din ceea ce este acum Serbia”, precizează Fynn Wilkes, doctorand tot din Kiel.
Echipa a efectuat, de asemenea, lucrări de teren pe siturile neolitice din Ungaria.
Caracteristicile circulare numite „rondels” din anii 5000–4400 î.Hr. au fost studiate folosind geofizica, precum și studiile pe jos ale zonelor înconjurătoare. Ei au descoperit că au putut identifica mai bine vârsta site-urilor individuale.
„De exemplu, siturile care au fost clasificate anterior drept șanțuri circulare din Neoliticul târziu s-au dovedit a fi structuri mult mai tinere. Sud-estul Europei este o regiune foarte importantă pentru a răspunde la întrebarea cum s-au răspândit cunoștințele și tehnologiile în primele perioade ale istoriei omenirii și cum a fost legată de inegalitățile sociale”, adaugă Martin Furholt. „Aici au apărut pentru prima dată în Europa noile tehnologii și cunoștințe, cum ar fi prelucrarea metalelor. Cu site-urile recent descoperite și reclasificate, colectăm date importante pentru o mai bună înțelegere a inegalității sociale și a transferului de cunoștințe”, explică Kata Furholt de la, arheolog la Universitatea Christian-Albrecht din Kiel.
