Muzeul Naţional al Ţăranului Român ne oferă posibilitatea de a descoperi România prin ochii unui străin. Antropologul și sociologul francez Claude Karnoouh și-a „ocupat” aproape un sfert de veac din viața sa pentru a analiza România, iar rezultatele acestor analize le-a strâns într-o carte: Tribulațiile unui călător străin în România (1971 – 2017). Reflecții și amintiri, volum apărut la Editura SECOM LIBRIS din Iași, în 2020. Traducerea a fost realizată de Bianca Cernat.
Lansarea cărții va avea loc miercuri, 12 mai 2021, de la ora 18.00, la Sala Media a Muzeului Naţional al Ţăranului Român. Alături de autorul volumului se vor afla Aurelian Giugăl, politolog-sociolog, lector la Universitatea din București, și Virgil Ştefan Nițulescu, managerul Muzeului Naţional al Țăranului Român, care vor vorbi despre această carte și despre ceea ce ne poate oferi ea. Intrarea la eveniment este liberă.
România nu este ușor de prezentat
Noi, cei născuți aici, avem uneori tendința de a simplifica lucrurile și de a ne prezenta țara în termeni categorici. Nu de puține ori ni se întâmplă ca atunci când un străin descoperă crâmpeie din România și le conturează imagini complexe să rămânem uimiți de faptul că noi nu am văzut nimic din ceea ce străinul respectiv redă. Putem da vina pe obișnuință, pe faptul că viața curge prea repede în jurul nostru și nu mai avem timp de observații. Sau pur și simplu putem da vina pe originea noastră: ne-am născut aici și nu mai avem de ce să facem eforturi prea mari pentru a cunoaște ceea ce ne-a fost dat prin naștere. Poate de aceea ajungem să tânjim după meleaguri îndepărtate pe care ne dorim cu ardoare să le vizităm, ignorând minunățiile din țara noastră.
Noua carte despre România pe care ne-o propune antropologul Claude Karnoouh ne poate ajuta să ne redescoperim țara. Lucrarea este una complexă și poate reprezenta un punct important de plecare pentru ceea ce eu numesc turism național. Vacanța nu ar trebui să se limiteze la a merge la munte sau la mare, a sta pe plajă, a te distra în cluburi, a mânca prin restaurante etc. O vacanță poate reprezenta un prilej unic de a vedea locuri noi, de a vizita unul dintre multele muzee pe care le are această țară, de a descoperi din tradițiile acestor meleaguri, de a vedea oamenii, de a descoperi cu adevărat România.
Claude Karnoouh este un mare iubitor de România. Nu a descoperit țara noastră ca simplu observator, ci a avut ocazia să trăiască aici, implicându-se, ca profesor, în mediul universitar românesc. Experiența sa include școli importante, printre care amintim Paris X Nanterre, Sorbona, INALCO, Universitatea din Gand (Belgia), Charlostville (Virginia, SUA), Urbino (Italia), ELTE (Budapesta).
În ieșirile sale publice, antropologul francez a susținut că și-a prelungit șederea în România din mai multe motive, iar unul dintre ele îi vizează pe tinerii care participă la cursurile sale. Claude Karnoouh susține că la noi există mai multă libertate de exprimare în mediul universitar decât în Vest, iar studenții nu ascultă „ca niște viței sau gâște”.
Un sfert de veac prin România
În timpul șederii sale în țara noastră. Claude Karnooh a descoperit România din foarte multe unghiuri. El și-a dedicat foarte mulți ani din viața sa României.
„De-a lungul diverselor mele sejururi româneşti – odată decizia luată de a pleca în România pentru a întreprinde, în iulie 1973, studii de antropologie pornind de la un „teren etnologic” şi, după opt ani de absenţă (1982 – 1990) „datoraţi” solicitudinii Securităţii faţă de mine, în timpul anilor ce au urmat loviturii de stat numite Revoluţie, când buni prieteni m-au chemat, în primăvara lui 1990, să predau filosofia culturii şi antropologia culturală la Cluj –, am ţinut, cu mai multă sau mai puţină regularitate, un jurnal sau, pur şi simplu, am aşternut note disparate în micile mele carnete, însemnări ce au continuat după mutarea mea la Bucureşti, din 2008 până azi. În anumiţi ani, nu am scris aproape nimic; în alţii, mai ales în perioada de început, am scris mult mai mult. Cu toate acestea, am însemnat mai mereu pe hârtie urme, capete de fraze ca să-mi pot aminti de cutare sau cutare întâlnire, de cutare sau cutare situaţie, de cutare sau cutare sentiment, senzaţie, aversiune, atracţie, miros, culoare etc. Prin urmare, sunt de acord, aceste amintiri nu au continuitate, trebuie luate ca o succesiune de tablouri şi de miniaturi care fac dintr-o experienţă existenţială un puzzle cu piese împrăștiate, acela al vieţii mele…
La câteva săptămâni după cea de-a doua sosire a mea în România, în iulie 1973 (prima mea vizită, în iunie 1971, nu fusese decât o călătorie de două săptămâni, cu ocazia unui colocviu franco-român de etnologie şi sociologie), am simţit nevoia imperioasă de a descrie sentimentele încercate, oamenii întâlniţi, situaţiile noi, deopotrivă surprinzătoare, comice sau angoasante, ori, pur şi simplu, caraghioase, cu care mă confruntasem. Asta s-a întâmplat de-a lungul a nouă ani sub regimul comunist, în prima parte a ultimelor sale două decenii. Este unul dintre motivele pentru care o parte dintre aceste pagini se prezintă drept o mărturie în sensul cel mai literal, şi nu ca un fel de adaos „paraştiinţific” la munca mea propriu-zisă de antropolog, chiar dacă, în diversele mele lucrări, am relatat frânturi de amintiri legate de experienţele mele existenţiale. Rândurile acestea se doresc a fi reflexii ale traversării unei epoci, experienţă ce n-a însemnat niciodată (sau, mai bine zis, aproape niciodată) turism, ci doar un mod de viaţă, un amestec de aventură şi de chemare (Beruff). La urma urmei, această ţară, România, istoria sa, cultura sa, în sensul cel mai general, deopotrivă cultura sa înaltă (literatură, pictură, muzică şi poezie, filosofie şi ştiinţe umane, etnologie, istorie, sociologie etc.) şi cultura sa populară mi-au ocupat, vreme de douazeci şi cinci de ani, mare parte din gânduri. Uneori, ţara aceasta a mobilizat ceea ce era esenţial în viaţa mea intelectuală şi spirituală şi, în acelaşi timp, deşi nu fără rest, o parte deloc neglijabilă a vieţii mele afective şi amoroase, a prieteniilor mele.”, povestește antropologul francez.
Cine este Claude Karnoouh?
Antropolog şi sociolog, Claude Karnoouh s-a născut în martie 1940, la Paris. Din 1959 şi până în 1965, a urmat studii de ştiinţe (fizică şi chimie) la Sorbona, iar din 1966 până în 1969, studii de ştiinţe umane (filosofie, antropologie socială, sociologie şi lingvistică) la Universitatea Paris X Nanterre. Unul dintre profesorii săi a fost celebrul antropolog şi etnolog francez Claude Lévi-Strauss. Începând din 1970, a fost cercetător la Centre National de la Recherche Scientifique, CNRS, predând, de asemenea, la Universitatea Paris X Nanterre, Sorbona, INALCO. Din 1991 şi până în 2002, a fost profesor invitat al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj – Napoca, unde, în cel de al doilea semestru al anului universitar, a susţinut un curs despre aspecte ale modernităţii târzii în postcomunism, îmbinând diverse abordări (politice, culturale şi economice), iar ulterior, profesor invitat la Universitatea Naţională de Arte din București si la Universitatea din București.
Antropolog şi sociolog, Claude Karnoouh s-a născut în martie 1940, la Paris. Din 1959 şi până în 1965, a urmat studii de ştiinţe (fizică şi chimie) la Sorbona, iar din 1966 până în 1969, studii de ştiinţe umane (filosofie, antropologie socială, sociologie şi lingvistică) la Universitatea Paris X Nanterre. Unul dintre profesorii săi a fost celebrul antropolog şi etnolog francez Claude Lévi-Strauss. Începând din 1970, a fost cercetător la Centre National de la Recherche Scientifique, CNRS, predând, de asemenea, la Universitatea Paris X Nanterre, Sorbona, INALCO. Din 1991 şi până în 2002, a fost profesor invitat al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj – Napoca, unde, în cel de al doilea semestru al anului universitar, a susţinut un curs despre aspecte ale modernităţii târzii în postcomunism, îmbinând diverse abordări (politice, culturale şi economice), iar ulterior, profesor invitat la Universitatea Naţională de Arte din București si la Universitatea din București.Autor: Ștefania Enache
Foto: Facebook.com/ Muzeul Național al Țăranului Român
