• EUR 4.6346 RON
  • USD 3.9285 RON
  • POUND 5.2711 RON
Bucuresti
o

Dr. Daniel I. Iancu:Fără muzeografi, nu vor mai exista muzee. Fără muzee, ne va dispărea istoria


Dr. Daniel I. Iancu:Fără muzeografi, nu vor mai exista muzee. Fără muzee, ne va dispărea istoria
Cel care își iubește meseria face performanță. Nu contează dacă este strungar într-un atelier, medic într-un mare spital, contabil într-o firmă sau polițist într-un sat uitat de lume. Dr. Daniel I. Iancu face parte din categoria celor care gândesc astfel. Este un profesionist în domeniul său de activitatea, iar experințele trăite până acum l-au ajutat să se formeze, să crească și să se dezvolte ca om.

Iar parcursul său poate reprezenta o lecție pentru cei care aleg să urmeze un traseu profesional care îi pasionează și care îi completează ca indivizi.

Care au fost principalele motive pentru care ați decis să urmați cursurile unei facultăți de istorie?

Oare principalul motiv să fie că m-am născut lângă Munții Orăștiei cu cetățile lor dacice cu tot? Într-un oraș atestat la 1224, plin de români, de sași, de unguri, de evrei? Să fie multiculturalitatea cea care m-a împins spre istorie? Sau faptul că pedalam pe ulițele satului Turdaș, celebră localitate ce a dat numele unei și mai celebre culturi neolitice? Că în Orăștie, alături de Sibiu, Brașov și Bistrița, s-au pus bazele statutelor breslelor meșteșugărești în Transilvania? Că tot la Orăștie, pe la 1582, s-a folosit în scriere cuvântul „român” (în loc de „rumân”) în cadrul primei traduceri parțiale a Bibliei, Palia de la Orăștie? Că în zonă s-au ivit unele dintre primele școli? Ori poate faptul că tatăl meu s-a născut în Binținți, azi Aurel Vlaicu? Că port numele de Iancu? Poate că toate acestea la un loc. Aveam în față posibilitatea să fac ceea ce fac azi sau să stau opt ore pe zi, ca strungar la Întreprinderea Mecanică Orăștie. În cele din urmă am ales Istoria.

În lungile deplasări de documentare, i se întâmplă de multe ori să înnopteze prin câte o șură pusă de dispoziție de localnici

V-ați pregătit în timpul liceului pentru admiterea la Istorie? Unde ați făcut liceul? Când ați decis să urmați această facultate?

Nu m-am pregătit deloc. Tot gimnaziul și tot liceul am visat să mă fac aviator, că tot eram neam de gradul patru cu Aurel Vlaicu. M-au respins la vizita medicală. Așa că în timpul liceului m-am decis să mă fac silvicultor. Am învățat matematică și biologie de mi-au ieșit ochii din orbite. Pentru admiterea la Facultatea de Silvicultură din Brașov era concurență, nu glumă, iar ca să intri trebuia să cunoști manualul de biologie cu punct și virgulă. Istoria și limba și literatura română erau hobby-uri. Am intrat și la Silvicultură. Liceul l-am făcut la Orăștie, „Aurel Vlaicu” se numea atunci, se numește și acum. M-am decis să urmez Istoria după aproape un an de Silvicultură, convins fiind că voi deveni un arheolog celebru, care îl va pune în umbră pe Schliemann. Mă cam săturasem să fac la Silvicultură doar matematici, fizici și chimii superioare, doar construcții civile și industriale, doar topografie și botanică sistematică. Și un pic de meteorologie. Am dat la Istorie-Arheologie și am intrat.

În drumurile sale de documentare nu se desparte niciodată de aparatul foto

Cum ați ajuns să lucrați ca muzeograf? Ați încercat și alte posibilități de carieră înainte de a face acest pas?

Normal, după ce termini o facultate vrei să te angajezi. În 1998, toate posturile de muzeograf din județul Hunedoara erau blocate. Era criză. Așa că am ajuns profesor suplinitor tocmai la Colegiul Național „Aurel Vlaicu” din Orăștie, pe postul lăsat liber de fostul meu profesor de istorie. Fericirea a durat mai puțin de un an, pentru că țara avea nevoie de mine și m-a luat în armată. Din armată am dat concurs pe post și am ajuns titular la Școala Generală Nr. 7 Petroșani. Am stat până în 2002, când mi-am luat concediu fără plată, pentru că deja învățământul ajunsese ciuca bătăilor guvernanților. Vreo nouă luni am lucrat în agricultură, la strâns porumb, floarea soarelui, sfeclă roșie... Apoi s-a ivit un post de redactor la un ziar județean, "Cuvântul liber", fost "Drumul socialismului". Am scris despre administrație și politică aproape patru ani. În 2007 am dat concurs și am ajuns muzeograf la Muzeul de Etnografie și Artă Populară Orăștie.

Munca sa de cercetare se derulează în cea mai mare parte "pe teren"

Care a fost primul job pe care l-ați avut?

În facultate, redactor la ziarul "Informația studențească" din Alba Iulia. Că bursa de student nu se pune, nu e așa?

Timp de zece ani a fost muzeograf

Cum se derulează o zi de muncă în cazul unui muzeograf? Ce faceți într-o zi obișnuită?

Vă pot răspunde, că am lucrat mai bine de zece ani ca muzeograf. Acum sunt cercetător ștințific. Deși lucrurile nu diferă prea mult. Te trezești dimineața. De preferat. Nici un turist nu vine la muzeu înainte de micul dejun. Turiștii apar după ora 9.00. Doar profesorii în excursie cu elevii se grăbesc și ajung pe la 8.30.

Care sunt proiectele de suflet de care v-ați ocupat până acum?

Toate. Nu stau să le enumăr. Vorbim altă dată despre ele, că sunt multe, concretizate în sute de zile de documentare pe teren prin frig, ploaie, ceață, zăpadă, caniculă etc., zeci de articole, expoziții și comunicări științifice.

Daniel vorbește cu pasiune despre profesia sa

Ce sfat aveți pentru un tânăr care se pregătește pentru admiterea la Istorie și pentru o viitoare carieră de muzeograf?

Nici unul. Nu sunt în măsură să dau sfaturi. Fiecare decide ce vrea să facă în viață. Nu recomand însă Istoria și profesia de muzeograf celor care vor să facă bani, să aibă avere, să fie cunoscuți. Este doar o meserie pe care o faci din pasiune.

Le povestește turistilor despre istoria plaiurilor sale natale

Este o profesie pe care o poate îmbrățișa orice pasionat de istorie? Care sunt secretele unui muzeograf de succes?

Nu există muzeograf de succes. Recent, când s-au negociat și s-au redactat tot felul de acte privind negocierea contractului colectiv de muncă sau statutul lor în cadrul programului unitar de salarizare, muzeografii nici nu existau în schemă. De Noaptea Muzeelor 2017, am purtat și eu, alături de alți colegi din toată țara, un tricou cu înscrisul: „Angajat într-un muzeu. # EXIST! Muzeele nu sunt cultură de rangul 3!”. M-a luat poliția locală la rost și m-a întrebat împotriva cui protestez.

Alături de fostul ministru al Culturii, Răzvan Theodorescu, într-o vizită în MCDR.

Dacă ar trebui să o luați de la capăt, ați mai alege această profesie? Puteți să ne dați trei argumente pro și trei argumente contra?

Cu siguranță da. Argumentele le găsiți mai sus, la fel și contraargumentele.

Cu ajutorul bicicletei, străbate drumuri lungi pentru a se putea documenta

Care sunt marile probleme de care se lovește muzeograful din România?Ce măsuri ar trebui luate pentru soluționarea lor?

Cea mai mare problemă este ignoranța vizitatorului. Apoi lipsa spațiilor, sau chestiunea retrocedării lor. Lispa dotărilor de ultimă generație. Respectul. Salarizarea. Dar aceste probleme au răspunsuri ce pot fi detaliate prin întrebări adresate RNMR (Rețeaua Națională a Muzeelor din România), Ministerului Culturii și Identității Naționale, autorităților locale sau propriei conștiințe.

Volumul „Sate la marginea lumii. Arhitectură tradițională din județul Hunedoara”,lansat anul trecut , este unul dintre proiectele sale de suflet

Care este rolul muzeografului în societatea de astăzi?

Rolul muzeografului nu s-a schimbat de-a lungul timpului. Percepția comunității s-a modificat. Muzeograful nu este cel căruia îi poți spune, atunci când vizitezi un muzeu sau o casă memorială sau un complex memorial: „Eu te plătesc!”. Nu este cel pe care să îl iei de sus, explicându-i că istoria pe care o știe el este o istorie falsă, predată de profesori care încearcă să ascundă adevărul. Muzeograful este o persoană care încearcă să apere, atât cât se poate și se pricepe, un patrimoniu pe cale de dispariție. Muzeograful este și el om, părinte, plătitor de taxe. Are și el o viață de familie care prin lege trebuie ignorată când la muzeu sosesc puhoaie de turiști. Muzeograful nu beneficiază de ceea ce se numește timp liber. Când ceilalți au timp liber, muzeograful trebuie să fie la muncă. Nu are voie să aibă pauze. Nu are sâmbete și duminici. Nu are sărbători. Religioase sau laice. E mereu la ghidaj, mereu în slujba vizitatorului. Muzeograful e obligat să zâmbească și să facă ghidaj. Nemulțumiții din sistem pot să plece. Însă fără muzeografi nu vor mai exista muzee. Fără muzee, nu numai că nu va mai exista turism cultural, ci ne va dispărea istoria. Așa cum este ea, blamată de mulți, înțeleasă de puțini și sprijinită de o mână de oameni. În marea lor majoritate, tot muzeografi.

În documentare, în căutarea unor sate izolate


Comentarii

Inscrie-te in newsletter pentru a primi cele mai noi stiri