• EUR 4.5802 RON
  • USD 3.8939 RON
  • POUND 5.1608 RON
Bucuresti
o

Povestea de viata a unui mare muzician: Johannes Brahms


Povestea de viata a unui mare muzician: Johannes Brahms
Compozitorul Johannes Brahms s-a nascut la 7 mai 1833, la Hamburg, Germania. Tatal sau, Johann Jakob Brahms, nascut in Saxonia de Jos, in 1806, si-a facut educatia de contrabasist si, secundar, pe aceea de flautist si violonist intr-o orchestra municipala.

Johannes a fost un copil precoce, imaginandu-si un sistem de notatie muzicala inainte de a sti ca exista deja unul. Tatal, vazand aptitudinile muzicale ale copilului Johannes, a facut astfel incat baiatul sa ia lectii de pian de la un maestru foarte apreciat, Otto Cossel.

 

La zece ani, Johannes a dat primul lui recital in fata unui public, ceea ce a facut sa fie remarcat si adoptat de ilustrul Eduard Marxsen, care avea sa-1 invete mai mult decat arta cantatului la pian. El si-a format elevul in cultul lui Bach, Mozart si Beethoven, conform Dictionarului "Mari Muzicieni", Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2006.

 

In paralel cu studiile clasice, tanarul Brahms a predat, a acompaniat cantareti sau spectacole de marionete la teatrul municipal, a publicat sub diverse pseudonime o mare cantitate de piese de dans sau de fantezii pe arii la moda, a dat cateva concerte, a cantat la orga in biserica, iar seara tinea partea pianului in tavernele marinarilor.

 

In 1849, Brahms a facut cunostinta cu un violonist ungur, Eduard Remenyi, vechi coleg de studii al ilustrului Joseph Joachim. Acesta a revenit la Hamburg in 1853 si 1-a convins pe Brahms, mai tanar cu trei ani decat el, sa-1 acompanieze intr-un turneu care s-a incheiat la Hanovra, unde Joachim era capelmaistru al Curtii. Joachim a fost cucerit de personalitatea si talentul lui Brahms. Intalnirea aceasta a fost punctul de plecare al unei prietenii si al unei colaborari care avea sa dureze intreaga lor viata.

 

Anuntat de o scrisoare de recomandare din partea lui Joachim pentru Liszt, Brahms a plecat apoi la Weimar. El a coborat pe jos legendara vale a Rinului, oprindu-se la Mainz, Bonn si la Mehlem, unde isi avea resedinta de vara un bogat bancher meloman, Deichmann, scrie AGERPRES.

 

La Mehlem a inceput sa aprecieze muzica lui Schumann, pregatindu-se astfel pentru celebra intalnire de la Dusseldorf, din 30 septembrie 1853. Cei doi s-au simpatizat de la prima vedere. Brahms s-a asezat la pian si a inceput sa cante sonata lui in do major op. 1. Schumann l-a intrerupt la sfarsitul primei parti, si-a chemat sotia si l-a rugat pe tanar sa cante din nou. Clara Schumann a fost cucerita, la randul ei. Brahms a intrat cu usurinta in intimitatea familiei Schumann, ramanand la Dusseldorf o luna.

 

Inainte de plecarea lui Brahms, la 3 noiembrie 1853, Schumann s-a hotarat sa-i rezerve o surpriza de proportii acestuia - un articol ditirambic in influenta Neue Zeitschrift fur Musik, pe care o fondase cu 20 de ani in urma, la Leipzig. Dupa zece ani de liniste, maestrul si-a reluat condeiul pentru a anunta lumii muzicale germane descoperirea sa: un ''nou Mesia al artei". Tanarul Brahms a fost intimidat de gloria brusca pe care i-a adus-o acest articol. Lui nu i-a scapat faptul ca laudele lui Schumann aveau sa-l expuna unor critici severe. La intoarcerea la Hanovra, el s-a grabit sa faca o calatorie la Leipzig.Aici l-a intalnit pe primul sau admirator francez - Hector Berlioz - si pe Liszt, precizeaza Dictionarul "Mari Muzicieni".

 

Apoi a revenit la Hanovra, cu intentia de a se stabili acolo pentru un timp, iar in ianuarie 1854, Robert si Clara Schumann au sosit pentru a asculta oratoriul lui Schumann, Paradisul si Peri, care avea sa fie interpretat in prezenta regelui George al V-lea. La intoarcerea la Dusseldorf, Schumann a avut o tentativa de siucid, aruncandu-se in Rin, iar apoi a fost internat intr-o clinica din Bonn, de unde nu avea sa mai iasa. Brahms nu a parasit deloc Dusseldorf, consacrandu-si cea mai mare parte a timpului familiei lui Schumann. Aceasta situatie a favorizat o prietenie intre Johannes si Clara, care avea sa dureze intreaga lor viata.

 

In 1857, Brahms a obtinut postul de dirijor al corurilor curtii printului de Lippe, la Detmold, post pe care avea sa-l ocupe pana in 1859, nu fara a-si continua activitatea de compozitor si de concertist.

 

In ianuarie 1859 a avut loc, la Hanovra, prima auditie a concertului sau nr. 1 op. 15 in re minor pentru pian. A treia auditie a avut loc la Hamburg, in martie. Succesul nu a fost cel asteptat, ceea ce l-a determinat sa paraseasca muzica orchestrala in favoarea liedului si a muzicii de camera, pentru urmatorii doi ani, dupa ce demisionase din functia de muzician de Curte. Brahms a petrecut acesti doi ani la Hamburg.

 

La sfarsitul anului 1862, Brahms s-a dus la Viena, unde a beneficiat de o primire calduroasa din partea celebrului critic Hanslick. Avea 30 de ani, era in plina forma pianistica, si-a inmultit numarul concertelor si a profitat de aceasta pentru a-si impune propriile compozitii, printre care Variatiuni si fuga pe o tema de G. Fr. Handel pentru pian.

 

La 6 februarie 1864, a avut o intrevedere cordiala cu R. Wagner, in imprejurimile Vienei. Putin mai tarziu, l-a intalnit pe ''regele valsului", Johann Strauss, in apropiere de Baden-Baden. Intre 1866 si 1868, turneele sale l-au condus pana in Olanda, la Bratislava, Budapesta, Copenhaga si in Elvetia, unde avea sa revina destul de des. Din aceasta perioada de intensa activitate dateaza Recviemul german si Rapsodia pentru alto, cor barbatesc si orchestra.

 

In 1870, Brahms a facut cunostinta cu eminentul pianist si dirijor Hans von Bullow, care avea sa devina unul dintre cei mai activi sustinatori ai noului sau prieten. In 1872, a fost numit director la Societatea prietenilor muzicii din Viena, unde si-a exercitat functiile in fruntea marilor concerte vieneze, dar a demisionat in 1875, deoarece simtea ca mai are inca multe de facut in domeniul compozitiei. Pe malul lacului Starnberg, in Bavaria, a scris Variatiunile pe o tema de J. Haydn, iar la Riigen, un sat de pescari de la Marea Nordului, a terminat Simfonia / in do minor. Apoi la Portschach, in Carintia, a compus Simfonia a Il-a, in re major, Concertul pentru vioara, prima sonata pentru vioara si pian si cele doua Rapsodii pentru pian. De-a lungul anilor, timpul rezervat concertelor s-a micsorat. Brahms a renuntat la pian in favoarea dirijatului de orchestra.

 

Dictionarul "Mari Muzicieni" noteaza ca in 1874, regele Ludovic al II-lea al Bavariei i-a decernat Ordinul ''Maximilian", iar in 1877, a fost numit Doctor Honoris Causa al Universitatii din Cambridge. Doi ani mai tarziu, in 1879, Universitatea din Breslau, la randul ei, il numeste Doctor Honoris Causa, iar Brahms a multumit dedicandu-le Uvertura academica, creata in 1880, ca si Uvertura tragica.

 

Intre timp, triumful celei de-a doua simfonii ale sale, la Hamburg, i-a adus satisfactia de a fi, in sfarsit, apreciat in orasul sau natal. Anii urmatori, pana in 1885, au fost dominati de colaborarea cu von Bullow, care reorganiza orchestra ducelui de Saxa-Meiningen, din care a facut unul dintre cele mai valoroase ansambluri de gen din Germania. Bullow a fost cel care a lansat sloganul al celor ''trei B" (Bach-Beethoven-Brahms). Simfoniile a treia (fa major) si a patra (mi minor), al doilea concert pentru pian in si bemol major dateaza din acea epoca.

 

Brahms a petrecut verile anilor 1886-1888 langa lacurile Thoune si Jungfrau, unde a compus Dublul concert pentru vioara, violoncel si orchestra, sonatele pentru vioara in la major si re minor, Sonata nr.2 pentru violoncel, al patrulea trio, un mare numar de coruri si lieduri si cele 11 cantece tiganesti. Sejurul la Ischl, vechea sa resedinta de vara, unde s-a aflat in fiecare an dupa 1889, l-a inspirat in crearea lucrarilor Intermezzi si Capriciile op. 116 si 117, potrivit Dictionarului "Mari Muzicieni".

 

In 1891, anul in care a compus cvintetul in si minor op. 115 si trioul op. 114 pentru clarinet si coarde, s-a produs o cearta intre el si Clara Schumann. In 1896, Brahms soseste la Bonn dupa 40 de ore de mers cu trenul, pentru a participa la inmormantarea Clarei Schumann. Incepand de atunci, sanatatea lui se subrezeste, pana la 3 aprilie 1897, cand moare in urma unui cancer al ficatului. A fost inmormantat in cimitirul din Viena, langa confratii sai Mozart, Beethoven si Schubert.


Comentarii

Inscrie-te in newsletter pentru a primi cele mai noi stiri