• EUR 4.6546 RON
  • USD 3.9306 RON
  • POUND 5.2287 RON
Bucuresti
o

Locuri pe care merită să le vizitezi: COMPLEXUL MEMORIAL AUREL VLAICU


Locuri pe care merită să le vizitezi: COMPLEXUL MEMORIAL AUREL VLAICU
În urmă cu 135 de ani, la Binținți, lângă Orăștie, în județul Hunedoara, se năștea Aurel Vlaicu.

Este o mare onoare pentru județul Hunedoara faptul că din mijlocul locuitorilor săi s-a născut înventatorul Aurel Vlaicu, unul dintre pionierii aviației române și mondiale. Vlaicu a făurit legenda și a adus cinste României, prin contribuțiile sale în domeniul tehnicii aviației și nu numai.

Deși a avut o viață scurtă, idealurile tânărului Vlaicu s-au împlinit. Viața sa a fost încununată de realizări și împliniri profesionale care i-au fost recunoscute prin decorații, brevete și recunoașteri în plan profesional. A fost admirat și susținut de multe personalități și oameni de seamă ai societății trecute, datorită perseverenței și curajului său, fără de care poate nu ar fi reușit să zboare. Destinul său a fost asemenea unui temerar, care prin jertfă împlinește idealurile conaționalilor săi, Aurel Vlaicu fiind atașat dezideratelor româești, iar zborul și ridicarea sa prin văzduh pot fi asemănate cu aspirațiile poporului român.

În casa părintească din satul natal, renovată de Ion Vlaicu în decursul anilor, dar păstrată tot cu fruntar și ornamente din tencuială, cu geamuri mari și luminoase, s-a deschis, începând cu anul 1952, un muzeu memorial ,,Aurel Vlaicu”, îngrijit de urmașii aviatorului.

O placă memorială așezată pe pereții casei încă din 1925 de către Despartamantul Orăștie al ASTRE-i și Liceul ,,Aurel Vlaicu” din același oraș, amintește că: ,,În această casă s-a născut la 1882 cel dintâi zburător al Ardealului AUREL VLAICU, biruitorul văzduhurilor, prin aeroplanul care era propria lui invenție și construire. Pătruns de necesitatea istorică a desființării graniței dintre frați, și EL a indicat, ca un înainte mergător, drumul pe care avea să-l urmeze națiunea română în 1916 pentru biruința și înfăptuirea aspirațiilor ei seculare".

În afara incintei Casei memoriale se păstrează monumentul ridicat în cinstea lui Vlaicu. Lucrarea se află în satul natal și a fost realizată din inițiativa lui Ion Pilat (1873-1954). Autorul lucrării a fost sculptorul Dimitriu Bârlad, iar inaugurarea monumentului a avut loc în 1933.

Muzeul Cicilizației Dacice și Romane din Deva, prin structura sa ce cuprinde celelalte muzee și complexe memoriale din județ, îi cinstește memoria încă din anul 1982, când a înființat aici Muzeul Memorial Aurel Vlaicu, alături de casa în care s-a născut și a copilarit inventatorul Aurel Vlaicu.

Muzeul este o clădire nouă și modernă, ce avea să adaposteasca obiectele personale ale lui Vlaicu.Celui ce pășește pragul acestui muzeu, exponatele, multe în original, îi vor oferi prilejul unui dialog direct cu Aurel Vlaicu. 

Muzeografii și specialiștii muzeului din Deva au încercat să reconstituie activitatea lui Aurel Vlaicu printr-o expoziție de bază, în care se regăsesc costumul de aviator, schitele și planșele planoarelor, bicicleta și motoreta cu care a străbătut drumul de la Munchen până acasă.

Obiectele lui Aurel Vlaicu au intrat în patrimoniul cultural național, încă din anul 1964 prin achiziția bunurilor de la familia Vlaicu, cele mai importante dintre ele fiind clasate în categoria fond cu o importanță și semnificație tehnico-științifică pentru specialiștii din domeniu.

Sarcina specialiștilor în muzeologie și conservare este aceea de a pune în valoare personalitatea lui Aurel Vlaicu și a patrimoniul rămas de la marele inventator, lucru care se înfăptuiește prin cercetări, expuneri, articole și publicații.

Ultima expoziție de anvergură, din anul 2013 (septembrie-octombrie), a fost pe plan internațional, la Londra, intitulată Aurel Vlaicu și desfășurată pe parcursul unei luni întregi. Expoziția organizată de Institutul Cultural Român în parteneriat cu MCDR i-a fost dedicată întru totul .

Cu această ocazie, a fost prezentat publicului londonez costumul de aviator al lui Aurel Vlaicu (cu care se presupune că a zburat ultima dată).

An de an, expoziția din casa memorială a cunoscut o mare afluență de vizitatori din țară și de peste hotare. Așadar suntem datori să păstram memoria vie, a celor mai de seama personalități hunedorene, printre care se înscrie și inventatorul Aurel Vlaicu.

Marius Gabriel RUS, Conservator bunuri culturale Compartimentul Evidenta Deva

Cine a fost AUREL VLAICU?

Aurel Vlaicu s-a născut la 6/19 noiembrie 1882, la Binținți, lângă Orăștie, în județul Hunedoara. A avut, de la o vârstă fragedă, înclinații către tehnică, iar în școala primară din satul natal era cunoscut ca un spirit deosebit de inventiv, reparând ceasornice și încercând să construiască mici mașinării "perpetuum mobile".

În perioada studiilor liceale efectuate la Orăștie și Sibiu, potrivit ''Dicționarului Membrilor Academiei Române'' (Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, 2003) Aurel Vlaicu a devenit preocupat de problema zborului mecanic, construind diferite mecanisme și modele de planoare. A urmat cursuri tehnice superioare la Viena și Munchen, perioadă în care a elaborat proiectul unui avion.

În timpul șederii la Munchen a proiectat primul aparat de zbor cu aripi batante, acționat de arcuri, dar a abandonat acest proiect convins fiind că viitorul îl reprezintă aeroplanele acționate de motoare, scrie site-ul Orastie info.

În anul 1908 a fost, pentru o scurtă perioadă, inginer la fabrica de automobile Oppel din Russelheim. Revine în țară în același an, în satul natal Binținți, unde proiectează și construiește, un an mai târziu, unul dintre primele planoare românești, numit Vlaicu-1909, cu care efectuează mai multe zboruri demonstrative.

În toamna anului 1909, se mută în București, fiind angajat ca inginer în cadrul Arsenalului Armatei, iar cu sprijinul acestuia începe construcția aeroplanului. Lucrând asiduu împreună cu muncitorii și cu alți ingineri, Vlaicu termină de construit la începutul lunii iunie 1910 aparatul cunoscut sub denumirea ''Vlaicu I''.

Pentru prima dată a scos aeroplanul său pe câmp la 16 iunie 1910, dar cele două încercări de a-l ridica de la sol au eșuat (din cauza unei mici defecțiuni la motor, respectiv din cauza unei probleme ce privea comenzile aripilor aparatului). A doua zi, la 17 iunie 1910, Vlaicu și-a scos din nou aeroplanul pe câmpul de la Cotroceni și, ajutat de prietenii săi, a pornit motorul aparatului.

După două încercări nereușite în care a rulat fără să se înalțe, el se întoarce la grupul său de prieteni, explicând entuziasmat de ce nu reușise acest lucru. Motivând faptul că nu acționase cum trebuie comenzile aparatului, Vlaicu face o nouă încercare. În zgomotul motorului, aeroplanul câștigă viteză și, după circa 40 de metri parcurși pe pământ, este văzut de toți cei prezenți cum se ridică în aer la 3-4 metri de sol, pe o lungime de 50 de metri, după care coboară ușor pe pământ.

Fericit că își realizase visul, Aurel Vlaicu avea să declare într-un articol intitulat "Impresii din văzduh": "Bucuria cea mai mare, însă, am simțit-o când am zburat pentru prima oară la Cotroceni. Nu m-am ridicat atunci mai sus de patru metri. Cu toate acestea, nici Alpii nu mi-i închipuiam mai înalți ca înălțimea la care mă ridicasem eu. Fiindcă patru metri erau atunci pentru mine un record formidabil, un record care îmi consacra mașina. Zburasem. Și asta era principalul."

A doua zi după primul său zbor, gazetele vremii publicau senzaționala știre a zborului executat de primul avion românesc, inventat, construit și pilotat de un român.

În următoarele zile, Vlaicu a mai efectuat câteva zboruri cu aeroplanul său până într-o zi când, zburând la o înălțime mai mare ca de obicei, comenzile de manevrare ale aparatului s-au blocat, iar acesta a căzut, fiind puternic avariat.

De acum, Aurel Vlaicu începe să gândească proiectarea și construirea unui nou model de aeroplan, astfel că a fost creată, în 1911, o variantă îmbunătățită - ''Vlaicu II''. În 1912-1913 a proiectat avionul ''Vlaicu III'', pe care însă nu a mai apucat să-l construiască.

Avioanele Vlaicu I și Vlaicu II erau alcătuite dintr-un singur tub de aluminiu care purta celelalte elemente. Centrul de greutate era plasat sub aripi, ceea ce îi oferea o bună stabilitate. Elicele erau contrarotative și coaxiale, iar trenul de aterizare avea roți independente. A obținut cu Vlaicu II, în 1912, distincții importante la concursul aviatic de la Aspern, lângă Viena, notează Dicționarul Membrilor Academiei Române.

În țară, în perioada 1910-1912, a efectuat zboruri de încercare și demonstrative cu ''Vlaicu II'' la București, Blaj, Sibiu, Brașov, Iași, Ploiești, Lugoj, Orăștie, Alba Iulia, Târgu Mureș.

Aurel Vlaicu și-a pierdut viața în urma prăbușirii cu avionul Vlaicu II, lângă Câmpina, la 31 august/13 septembrie 1913, în timp ce încerca să treacă Carpații. A fost înmormântat la Cimitirul Bellu din București.

La 28 octombrie 1948, a fost ales membru de onoare post-mortem al Academiei Române. Alături de Henri Coandă, de Traian Vuia și de alte nume celebre, Aurel Vlaicu poate fi considerat unul dintre precursorii aeronauticii moderne și unul dintre părinții aviației mondiale.


Comentarii

Inscrie-te in newsletter pentru a primi cele mai noi stiri